Procesul penal cu practicanţii yoga s-a finalizat

S-a încheiat unul din cele mai lungi procese din România: dosarul privind pe Gregorian Bivolaru şi alte persoane, practicante yoga.

Context: Asociația MISA a fost înființată în 1990 de mai mulţi practicanți de yoga. O parte din membri acesteia trăiesc în comunități numite „ashramuri”. În fiecare an, numeroși membri și simpatizanți ai MISA participă la întruniri publice. La un moment dat, activitatea MISA a făcut obiectul unei monitorizări din partea SRI. Au fost cercetări cu privire la substanţele, care ar fi fost ilegale şi la actele obscene de la aceste întruniri. În anii 2000 şi 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmării penale: substanţele nu erau ilegale, iar manifestațiile fuseseră organizate legal, tematica lor și obiectele utilizate în cadrul lor corespunzând practicii yoga.

Totuşi, parchetul a reţinut că asociația utiliza în mod fraudulos programe informatice și că o parte din veniturile acesteia nu erau declarate. Se suspecta că unii membri realizau imagini pornografice și le difuzau pe internet și, în plus, incitau alți membri să practice prostituția în străinătate. Parchetul a decis continuarea cercetării în privința acestor fapte.

În februarie 2004 s-a redeschis ancheta cu privire la propaganda în favoarea statului totalitar și actele de perversiune sexuală. În martie 2004 s-a obţinut autorizaţie de percheziţie pentru mai multe imobile și ridicarea suporturilor de stocare a datelor informatice, care conțineau informații referitoare la schimburi internaționale de date și utilizatorii acestora. Instanţa a precizat că autorizația fusese emisă în temeiul art. 55 din Legea nr. 161/2003 (Titlul III – prevenirea şi combaterea criminalității informatice). Potrivit articolului respectiv, în cazul în care există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice și există pericolul distrugerii unor date informatice, instanţa poate dispune ca parchetul să ridice suporturile de date informatice în cauză.

La 17 martie 2004, parchetul a solicitat Ministerului de Interne punerea la dispoziție a unor agenți speciali pentru efectuarea percheziției. Acesta a indicat că era vorba despre o operațiune de „luptă împotriva traficului de droguri și a prostituției”.

Operaţiunea CHRIST: La 18 martie 2004, orele 9 dimineața, autoritățile au declanșat o descindere de amploare, prin intervenția a aproximativ 130 de militari, membri ai unei unități de elită a Jandarmeriei, specializată în lupta antiteroristă, sub coordonarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel. Mai mulți martori, recrutați din rândul studenților de la Facultatea de Drept a Universității din București, au însoțit echipele alcătuite din jandarmi și procurori. S-au percheziţionat șapte imobile.

Procesul penal 1: Gregorian Bivolaru a fost trimis în judecată în august 2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru infracţiunea de act sexual cu un minor: fiind profesor de yoga, a profitat de autoritatea lui asupra unei minore de 17 ani. Tribunalul Sibiu l-a achitat, Curtea de Apel Alba-Iulia a menţinut soluţia, dar ICCJ l-a condamnat la 6 ani închisoare la data de 14.06.2013.

Procesul penal 2: DIICOT Bucureşti a trimis în judecată 21 de persoane la data de 14.06.2007 în dosarul nr. 6D/P/2004. Dosarul a fost strămutat la Cluj. Prin sentinţa penală nr.17/17.01.2020 (Dosar nr. 22351/3/2007*), Tribunalul Cluj a dispus:

• achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob și de trecerea ilegală a frontierei unui stat strain, de reproducere a unor opere sau a unor produse purtătoare de drepturi conexe fără consimțământul titularilor drepturilor recunoscute de lege;
• a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, de discriminare, de promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, de trecerea ilegală a frontierei de stat a României, de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, de contestarea sau negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia,   ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale;
• s-au respins pretenţiile civile formulate de 12 persoane;
• s-a ridicat sechestrul pus pe imobilele, autoturismele şi sumele inculpaţilor.

DIICOT şi una dintre victime au depus apel, dar soluţia a rămas definitivă pe 16.02.2021 prin respingerea acestuia de către Curtea de Apel Cluj.

Sesizarea CtEDO: Între timp, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului au fost formulate plângeri de către 26 de practicanţi de yoga (hot. din 26.04.2016, Dosar nr. 1443/2010) pentru violarea vieţii private. Curtea a găsit că în cazul a 23 de persoane percheziţia domiciliară şi ridicarea obiectelor persoane s-a făcut în mod nejustificat.

Astfel, instanţa autorizase percheziționarea imobilelor în vederea ridicării suporturilor de stocare a datelor care conțineau informații referitoare la schimburi internaționale de date și utilizatorii acestora. În realitate, anchetatorii au ridicat, printre altele, cărți, fotografii, documente administrative și acte de identitate, scrisori, bani, bijuterii, obiecte decorative și articole de îmbrăcăminte şi, în plus, o parte din obiectele personale ale reclamanților au fost transportate în cutii al căror conținut nu a fost inventariat. Reclamanţii s-au plans inutil instanţei pentru restituirea bunurilor perosonale.

Alţi trei reclamanţi încercau să fillmize din stradă intervenţia organelor de ordine: ei au fost interpelați pe stradă, în apropierea imobilelor percheziționate, și obligați să se supună unei percheziții la finalul căreia le-au fost ridicate obiecte personale, în afara oricărei procedure legale.

Curtea a mai  observant că, în scopul anchetei, percheziția fiecărui imobil a fost filmată de militarii care au participat la operațiun şi că aceste înregistrări au fost puse la dispoziția presei: imaginile înfățișau locatarii imobilelor, în special, femei tinere, întinse pe podea, în posturi umilitoare, fără a se masca corpurile și fețele lor.

Curtea a obligat România să plătească câte 12.000 euro despăgubiri pentru 23 de reclamanţi, 6000 euro pentru alţi doi reclamanţi şi 4500 de euro pentru încă unul.