Curtea Europeană condamnă Ro în cazul a doi transgenderi. Rezumat

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, astăzi, că România se face vinovată de încălcarea dreptului la viaţa privată pentru că, în cazul a două persoane transgender, a refuzat să le acorde noua identitate de gen în absenţa unor dovezi că ar fi procedat la operaţia de schimbare de sex, deşi nu există cadru legal pentru această cerinţă.

Este vorba de hotărârea Camerei pronunţată astăzi în cazul X și Y contra României (cererile nr. 2145/16 și 20607/16).

Stare de fapt:

a. În primul dosar, o persoană născută de sex feminin a început în timpul adolescenţei să se comporte ca un bărbat; treptat, a realizat că se identifică cu trasăturile fizice şi sociale de bărbat. A devenit avocat. A început tratamentul hormonal. Psihiatrul i-a recomandat operaţia pentru schimbarea de sex, dar endocrinologul a refuzat acest lucru fără o autorizare de la justiţie. A făcut operaţie de mastectomie. Justiţia a refuzat să autorizeze schimbarea de sex, a numelui şi a CNP-ului. Persoana s-a mutat în Anglia, unde trăieşte sub identitate de bărbat. I se refuză recunoaşterea diplomei pentru a practica ca avocat, fiind diferenţe de nume.

b. În al doilea dosar, persoana născută femeie a dus o viaţă sub identitate fizică şi socială de bărbat. A introdus trei acţiuni în justiţie pentru a i se schimba numele şi CNP. I s-a cerut să dovedească operaţia de schimbare de sex, deşi a făcut, pe rând, tratament hormonal şi mastectomie. În cele din urmă, s-a supus şi operaţiei de schimbare de sex şi numai a treia oară justiţia a autorizat schimbarea identităţii sale. Prima acţiune o introdusese în anul 2011, dar noile acte le-a obţinut în anul 2018.

Stare de drept:

a. Curtea observă că dreptul la respectarea vieții private cuprinde identificarea de gen ca aspect al identității personale. Acest lucru se aplică tuturor persoanelor, inclusiv persoanelor transgender, indiferent dacă doresc sau nu să înceapă tratamentul de reatribuire de gen aprobat de autorități.

b. Articolul 8 din CEDO impune statului obligaţia negativă de a se abține de la ingerințe în viaţa privată a persoanelor şi obligația pozitivă de a asigura respectul efectiv pentru viața privată sau de familie. Refuzul schimbării genului este privită din perspectiva obligațiilor pozitive pentru a asigura respectarea identității sexuale a persoanelor. În domeniul dreptului la identitate sexuală, statul se bucură de o marjă limitată de apreciere.

c. Legislaţia românească permite schimbarea de sex, aratând că e nevoie de o autorizare judiciară pentru a se proceda ulterior la modificarea actelor de stare civilă, dar nu reglementează procedura pentru aceasta. Din această cauză, jurisprudenţa instanţelor româneşti este neunitară. Or, există standarde internaţionale cre prevăd că sunt necesare proceduri care să permită schimbarea numelui și a genului în documentele oficiale într-un mod rapid, transparent și accesibil.

d. În cazul de faţă, instanțele au considerat că principiul autodeterminării nu a fost suficient pentru a admite cererile de schimbare a sexului. Însă ele nu au motivat care sunt motivele de interes public ce au condus la refuzul de a identifica identitatea de gen a reclamanților cu înregistrarea corespunzătoare în registrele civile.

e. Pentru o perioadă îndelungată și continuă, reclamanții au fost puşi într-o situație tulburătoare care le inspiră sentimente de vulnerabilitate, umilință și anxietate – instanțele naționale i-au plasat pe reclamanți, care nu doreau o operație de schimbare de sex, în următoarea dilemă: fie să se supună acestei intervenții fără voia lor și să renunțe, astfel, la exercitarea deplină a dreptului lor la respectarea integrității lor fizice, care derivă în special din dreptul la respectarea vieții private garantat de articolul 8 al Convenției, dar și de articolul 3 al Convenției; fie să renunțe la recunoașterea identității lor sexuale, care se încadrează de asemenea în dreptul la respectarea vieții private.

În concluzie:

a) A existat o încălcare a articolului 8 din CEDO din cauza absenței unei proceduri clare și previzibile pentru recunoașterea legală a identității de gen care să permită schimbarea sexului și, prin urmare, a numelui şi CNP, în documente oficiale, într-un mod rapid, transparent și accesibil.

b) Refuzul autorităților naționale de a recunoaște identitatea masculină a solicitanților pentru lipsa operației de schimbare a a sexului a dus la ruperea echilibrului echitabil pe care statul trebuie să îl mențină între interesul general și interesele solicitanților,  

Alte aspecte:

– anterior, CCR stabilise prin decizia nr. 530/2008 că  „încuviinţarea schimbării sexului prin hotărâre judecătorească este necesară pentru înscrierea menţiunilor referitoare la modificarea intervenită în starea civilă a persoanei, astfel că nu poate fi vorba de intervenţia instanţelor judecătoreşti în viaţa intimă a unei persoane, acesta rămânând să decidă asupra hotărârii luate„. Iată, deci, că CEDO contrazice CCR;

– potrivit Raportului Trans Rights Europe & Central Asia Maps 2020: în 11 state europene recunoaşterea identităţii de gen este condiţionată de schimbarea de sex, în alte 26, nu; în 10 dintre acestea din urmă nu trebuie nici diagnostic psihiatric.

jud. dr. Cristi Danileţ