15 martie – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni

Ungaria are trei sărbători naționale: 20 august – Ziua Națională, sărbătoarea Sfântului Rege Ștefan I, întemeietorul Regatului Ungariei; 15 martie – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni; 23 octombrie – se comemorează Revoluția din 1956. Ziua Maghiarilor de Pretutindeni este o sărbătoarea care are loc astăzi atât în Ungaria, cât şi în comunităţile de maghiari din alte țări. 

Continue Reading

15 martie – Ziua Internațională împotriva Brutalității Poliției

Începând cu data de 15 martie 1997, Colectivul care se Opune Brutalității din partea Poliției organizează o demonstrație anuală pe străzile din Montreal pentru a evidenția Ziua Internațională împotriva Brutalității Poliției (International Day Against Police Brutality). Aceasta s-a răspândit deja din Canada și Elveția în Germania, Anglia, Franța, Belgia, Spania, Portugalia, până în Nigeria, SUA și Mexic.

Continue Reading

7 aprilie – Genocid Rwanda

7 aprilie a fost declarată „Ziua Internațională de Reflecție asupra Genocidului din Rwanda” de către AG a ONU prin rezoluția A/RES/58/234 din anul 2003. Este o zi când ne amintim că, în anul 1994, a început un genocid care a durat 100 de zile. Masacrul a fost îndreptat împotriva minorității tutsi de către guvernul extremist hutu. Au fost ucise un milion de persoane din minoritatea tutsi, precum și cei care s-au opus genocidului. Peste 250.000 femei au fost violate. Peste 75.000 de copii au rămas orfani.

Continue Reading

20 martie – Ziua internațională a fericirii

Ziua internațională a Fericirii, sărbătorită în fiecare an pe data de 20 martie, a fost instituită  prin Rezoluția nr. 66/281 din anul 2012 a ONU, la inițiativa Regatului Buthan.

Declaraţia de Independenţă a SUA din 1776 consideră viața, libertatea și dreptul la căutarea fericirii ca drepturi inalienabile ale oamenilor. Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, adoptată în Franța la 1789, prevede că cererile cetățenilor se fondează pe respectarea Constituției și a fericirii tuturor. Constituția Japoniei prevede că dreptul cetăţenilor la viaţă, libertate şi năzuinţa spre fericire, cu condiţia de a nu fi folosite împotriva prosperităţii publice, se bucură de cel mai mare respect din partea legii şi a autorităţii statale. Constituția României nu consacră în mod expres dreptul la fericire sau dreptul la căutarea fericirii; probabil este considerată mai degrabă o stare, decât un drept.

Regatul Buthan a adoptat în anul 1970 prima Constituție din lume ce a prevăzut un nou concept: Statul se va strădui să promoveze acele condiții care vor permite urmărirea fericirii naționale brute”. Inspirat de preceptele budiste, argumentul Regatului Buthan a fost acela că fericirea naţională se reflectă cu adevărat în produsul intern brut al țării prin atingerea bunăstării maximale a locuitorilor. În art. 20 se arată că „Guvernul va proteja și întări suveranitatea regatului, asigură o bună guvernare și asigură pacea, securitatea, bunăstarea și fericirea oamenilor”.

În anul 2011, Adunarea Generală a ONU a adoptat RezoluțiaFericirea: o abordare holistică a dezvoltării” . În anul 2015, ONU a lansat cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, care urmăresc ca până în 2030 să se pună capăt sărăciei, să se reducă inegalitățile și să ne protejeze planeta – trei aspecte cheie care duc la bunăstare și fericire.

Dreptul la căutarea fericirii permite fiecărui individ posibilitatea de a urmări împlinirea prerogativelor umane în raport cu aspirațiile sale. Acestea depind de fiecare individ în parte. Garantarea fericirii intră în competența  individului, ci nu a statului.

Printre țările cu cei mai fericiți oameni din lume conform ultimului raport al celor de la World Hapiness primele top 5 ţări declarate sunt Finlanda, Islanda, Danemarca, Elveţia și Olanda – criteriile pentru măsurarea fericirii sunt venitul pe cap de locuitor, speranţa de viaţă, gradul de asistenţă socială, gradul de generozitate al oamenilor și nivelul de percepţie a corupţie. România ocupă în acest clasament locul 46.

Pagină dedicată: AICI; Site dedicat: AICI; #InternationalDayOfHappiness. 

jurist, Lucian Checheriță

19 martie – Ziua Pașaportului Românesc

Pe 19 martie marcăm Ziua Pașaportului Românesc, declarată prin Ordinul nr. 176/2012 al M.A.I. Are legătură cu prima lege modernă referitoare la pașaport, promulgată de Regele Carol I prin Decretul regal 1758 din 19 martie 1912, cu scopul de facilita românilor trecerea granițelor peste Dunăre, respectiv în Imperiul Habsburgic. 

În România, prin Legea nr. 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate se consacră opt tipuri de documente de călătorie:

a) pașaport diplomatic;

b) pașaport de serviciu;

c) pașaport diplomatic electronic;

d) pașaport de serviciu electronic;

e) pașaport simplu;

f) pașaport simplu electronic;

g) pașaport simplu temporar;

h) titlu de călătorie.

Pentru minorul care a împlinit vârsta de 14 ani cererea de eliberare a pașaportului simplu electronic se face de el însuși, cu acordul părinților. Pentru cel cu vârsta de sub 14 ani, cererea o fac ambii părinți. Dacă părinții nu se înțeleg, va hotărî instanța de judecată.

Recent, au fost introduse pașapoartele ce conțin date biometrice, printre care și amprenta digitală. Sunt exonerați de obligația de furnizare a amprentelor digitale minorii sub 12 ani.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană începând cu data de 1 ianuarie 2007,  românii pot circula în celelalte state membre putând prezenta la frontieră doar buletinul, pașaportul fiind opțional. La fel, pentru Republica Moldova.

Pașaportul electronic românesc oferă cetățenilor libertatea de mișcare fără viză în 172 de țări, situându-se pe locul 17 pe scara internațională a mobilității.

În prezent, noua generație de pașapoarte electronice românești înglobează nu numai elemente de securitate cu cea mai mare eficiență și utilitate în contracararea încercărilor de contrafacere sau falsificare, ci și elemente de identitate națională, purtând în paginile sale reprezentări grafice ale României precum Delta Dunării, Lacul Roșu, Sfinxul, Arcul de Triumf, Cetatea Sucevei, Mănăstirea Bârsana și altele.

Eliberarea pașaportului electronic românesc este simplă și rapidă. Datorită facilităților de programare online și de plată electronică, cetățenii români pot intra în posesia acestuia într-un termen foarte scurt (de exemplu, în prezent, pentru cererile depuse în țară, pașaportul simplu electronic a putut fi eliberat în maxim 5 zile lucrătoare de la data depunerii).

Jurist, Lucian Checheriță

12 martie – Ziua Mondială Împotriva Cenzurii Cibernetice

Ziua Mondială Împotriva Cenzurii Cibernetice (World Day Against Cyber Censorship), cunoscută și sub numele de Ziua Internațională a Libertății de Exprimare pe Internet este concepută pentru a evidenția toate formele de cenzură cibernetică din întreaga lume.

În anul 2008 , printr-o scrisoare deschisă, Jean Francois Julliard, secretar general Reporteri Fără Frontiere, şi Larry Cox, director executiv Amnesty International, au solicitat forurilor decizionale din marile companii Google, Microsoft şi Yahoo! să ia în considerare marcarea acestei zile ca Zi Mondială împotriva Cenzurii Cibernetice.

Data de 12 martie este despre libertatea de exprimare și navigare în mediul online a fiecărei persoane, despre libertatea presei și lupta împotriva cenzurii cibernetice realizate prin măsurile luate de guverne privind programele de supraveghere în masă din rațiuni, așa-zis, de siguranţă naţională

Din 2010, în fiecare an, RFF (cu ajutorul Google) acordă Premiul Netizen prin care este recompensat un utilizator de internet, un blogger, un activist împotriva cenzurii pe internet, un grup sau asociație, care prin activitatea sa a contribuit la apărarea libertăţii expresie în mediul online. Primul premiu a fost acordat portalului Change for Equality dedicat luptei pentru drepturile femeilor în Iran. Totodată, RFF acordă și premii dedicate jurnaliștilor care luptă pentru libertatea presei – la ceremonia de acordare a premiilor RSF pentru libertatea presei din 2020, care a avut loc pe 8 decembrie la Taipei, jurnalista rusă Elena Milashina a primit Premiul pentru curaj, postul de radio afgan Merman a obținut Premiul pentru impact și editorul șef egiptean Lina Attalah, premiul pentru Independență. Un premiu special a primit fondatorul Apple Daily din Hong Kong, Jimmy Lai.

RFF publică, cu această ocazie, un raport privind libertatea de informare în spațiul virtual și lista “Inamicii internetului”, acestea reprezentând țările care practică cenzura cibernetică și hărțuiesc utilizatorii de internet și presa. Totodată, este publicat un Index care clasează 180 de țări și regiuni în funcție de nivelul de libertate al jurnaliștilor și oferă o privire de ansamblu asupra situației libertății mass-media bazat pe o evaluare a pluralismului, independenței mass-media, calitatea cadrului legislativ și siguranța jurnaliștilor din fiecare țară și regiune.

LA NIVEL MONDIAL: Din ce în ce mai multe țări modifică legislația astfel încât să ofere puteri sporite autorităţilor care desfăşoară supravegherea în masă, cenzurează conținutul urmărit în mediul online, altele implementează tehnologii prin care persoanele sunt supravegheate online, le sunt accesate neautorizat dispozitivele sau li se cenzurează libertatea de expresie in mediul cibernetic.

Potrivit RFF, anul 2011 “va rămâne un an al violenței fără precedent” împotriva cetățenilor activi pe internet, an în care cinci persoane au fost ucise și peste 200 au fost arestate, iar Amnesty preciza că: Danemarca, Finlanda, Franţa, Olanda, Pakistan, Polonia şi Elveţia au implementat legi care să le sporească capacităţile de spionare a comunicaţiilor pe teritoriul naţional şi în exterior, China şi Kuwait au adoptat legi care scot în afara legii şi restricţionează anumite postări în mediul online, iar în 2015, în 16 state ale lumii, numeroase persoane au fost arestate în baza declarațiilor și reacțiilor pe internet.

În Rusia, în 2013 a intrat în vigoare o  lege care introduce cenzura pe Internet prin plasarea, pe liste negre a site-urilor considerate indezirabile, sub pretextul combaterii pornografiei infantile, consumului de droguri si suicidului. Aceasta a străbătut procedura parlamentară fără discuții publice, fiind considerată abuzivă și care ar limita democrația, de către opoziția de la acea vreme.

Tot în 2013,  în Vietnam, a intrat în vigoare  legea numită „Decretul 72” care interzice bloggerilor și celor care folosesc rețele sociale, să posteze critici la adresa guvernului, legea permițând doar schimbul de informații personale, iar companiile care efectuează comerț electronic să aibă măcar un server în țară.

ÎN ROMÂNIA: Țara noastră ocupă locul 48 (https://rsf.org/en/romania) în Indexul Mondial al Libertății Presei: „În ciuda multor schimbări la cel mai înalt nivel al guvernului, respectul pentru libertatea presei nu s-a îmbunătățit. Atitudinea față de jurnalism și libertatea de exprimare care prevalează în interiorul statului și al clasei politice continuă să încurajeze cenzura și autocenzura. Mecanismele de finanțare ale mass-media sunt opace sau chiar corupte, iar politicile editoriale sunt subordonate intereselor proprietarului. Mass-media au fost transformate treptat în instrumente de propagandă politică și sunt supuse în mod obișnuit supravegherii de către serviciile de securitate.  Zeci de proprietari de mass-media sunt în prezent ținta unor proceduri penale de către unitățile anticorupție sau de către biroul procurorului general. Autoritățile au presat, de asemenea, jurnaliștii să își dezvăluie sursele sau să se abțină de la a fi critici. Odată cu încurajarea coaliției de guvernământ, un discurs naționalist devine din ce în ce mai radical și vizează minoritățile etnice și sexuale. Libertatea de exprimare a minorității maghiare a fost în special vizată. Posibilitatea criminalizării „insultării statului sau a liderilor săi” este din nou discutată la niveluri ridicate. Autoritățile, companiile din sectorul privat și membrii publicului au început recent să invoce Regulamentul general de protecție a datelor (GDPR) al UE ca temei pentru refuzul accesului la informații sau pentru amenințarea și urmărirea penală a jurnaliștilor în legătură cu raportările lor de anchetă.” 

Potrivit art. 30 din Constituție: Libertatea de expresie: (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă.

Referitor la cenzura cibernetică din țara noastră, această activitate este focusată în special pe monitorizarea și filtrarea site-urilor cu conținut pornografic găzduite pe serverele de la nivel național și a activităților de pornografie infantilă, dar și a site-urilor cu conținut periculos pentru copii.

Potrivit Legii nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei,  toate site-urile pornografice trebuie să fie accesibile numai după introducerea unei parole și după plata unei taxe pe minut de acces. Sunt interzise toate site-urile cu caracter pedofil, zoofil sau necrofil. Site-urile care nu respectă această lege sunt adăugate la lista neagră de către ANCOM, după ce sunt denunțate de către cetățeni privați.

O altă preocupare se referă la cenzura privind informațiile de tip fake news. Este cunoscut cazul închiderii mai multor site-uri în perioada stării de urgență. Astfel, Ministrul Afacerilor Interne, Ion Marcel Vela, a transmis către ANCOM, pe data de 18 martie 2020, propunerea Grupului de Comunicare Strategică de dezactivare a site-ului https://stiridemoment.ro,  în baza articolului 54 din Decretul Prezidențial numărul 195/2020. Acesta este închis și acum.

La nivelul CONSILIULUI EUROPEI, Consiliul Miniștrilor a adoptat Recomandarea CM/Rec(2014)6 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la Ghidul drepturilor omului pentru utilizatorii de Internet (în RO aici).

La nivelul UE, pe data de 12 mai 2014, Consiliul a adoptat Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare în online și offline, nr. 9647/14.

Potrivit punctului 6 din Anexă: Inovațiile tehnologice în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor au creat noi posibilități pentru cetățeni de a difuza informații către un public larg și au avut un impact important asupra participării și contribuției cetățenilor la procesele decizionale. Aceste inovații au adus, de asemenea, noi provocări. Toate drepturile omului care există offline trebuie să fie apărate, de asemenea, online, în special dreptul la libertatea de opinie și de exprimare și dreptul la viață privată, care include, de asemenea, protecția datelor cu caracter personal. 

DE REȚINUT: Regulile din offline trebuie respectate și în online. Cenzura/cenzura cibernetică, într-un stat de drept democratic, ar trebui să asigure securitatea internă și externă a țării, stabilitatea statului și sistemul politic, cu respectarea maximă a drepturilor și libertăților omului. Libertatea exprimării pe Internet este un drept, dar are și o sumedenie de responsabilități.

#CyberCensorship

27 febr. – Ziua Mondială ONG

Pe data de 27 februarie 2014 a fost inaugurată pentru prima dată la nivel internațional „Ziua Mondială ONG” (World NGO Day), ce fusese stabilită prin rezoluția din 2012 a celui de al zecelea forum organizat de Rețeaua ONG-urilor de la Marea Baltică. Această zi s-a instituit pentru a inspira oamenii să fie mai activi în domeniul ONG-istic. În lume sunt peste 10 milioane de ONG-uri.

Prin ONG (organizație neguvernamentală) se înțelege un grup de persoane cu interese și obiective comune. Un ONG nu este înființat de guvern și nu reprezintă guvernul, este independent față de partidele politice, utilizează expertiza membrilor implicați, nu urmărește obținerea unui profit pentru membrii săi și se bazează pe contribuția lor voluntară. ONG-urile sunt forme de exprimare ale societății civile; alte forme organizate ale societății civile sunt: grupurile civice, partidele politice, cultele religioase, mass-media, sindicate.

În România, prin O.G nr. 26/2000 s-a stabilit două feluri de ONG-uri: asociații și fundații. Pentru a dobândi personalitate juridică membrii lor trebuie să semneze un statut, să stabilească un sediu, să aibă un patrimoniu inițial și să rezerve denumirea la Ministerul Justiției. Organizația trebuie înscrisă în registrul asociațiilor și fundațiilor de la judecătorie pentru a deveni persoană juridică, cu identitate distinctă de membrii săi.

Asociația are minim trei membri. Ei se înțeleg să folosească resursele materiale, cunoștințele și munca lor pentru a realiza o activitate în interesul tuturor, în interesul unei colectivități sau în intersul lor însă, nepatrimonial. Își poate constitui structuri teritoriale, înscrise în registrul judecătoriei: filiale, cu minim doi membri și organe proprii de conducere – cu personalitate juridică și sucursale – fără personalitate juridică. Este condusă de adunarea generală, hotărârile sale sunt puse în executare de consiliul director, modul de cheltuire a banilor se verifică de către cenzor, iar președintele reprezintă asociația.

Fundația este înființată de una sau mai multe persoane care alocă un anumit patrimoniu pentru a se realiza un interes al tuturor sau al unei colectivități. Este condusă de consiliul director. Poate înființa filiale și trebuie să aibă un cenzor.

Două sau mai multe asociații sau fundații pot alcătui o federație. Aceasta se înscrie în registrul ținut de tribunal. Un tip special de asociație este organizația cetățenilor aparținând minorităților naționale.

Asociațiile, fundațiile și federațiile pot înființa societăți comerciale. Autoritățile publice și instituțiile administrative trebuie să aibă structuri pentru relația cu mediul asociativ. De aceea, după înființare, ONG-urile trebuie să solicite luarea în evidență de către acestea.

Ministerul Justiției ține evidența tuturor ONG-urilor într-un Registru Național. În România sunt înregistrate peste 120.000 de asociații, fundații și federații românești și sunt recunoscute câteva zeci de ONG-uri străine.

Există și ONG-uri internaționale. Cele mai cunoscute sunt: Amnesty International, Freedom House, International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies, Greenpeace International, Save the Children, Human Rights Watch.

VeDem Just a fost înființată în anul 2015, i s-a acordat personalitate juridică prin încheierea nr. 26 din 2016 a Judecătoriei sector 3 București și a fost înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor la nr. 12 din data de 25. 02.2016, moment în care a devenit persoană juridică.

jurist, Gianina Clop

4 ianuarie – Ziua Mondială Braille

Prin Rezoluția A/RES/73/161 din 17 decembrie 2018, Adunarea Generală a ONU a decis să proclame 4 ianuarie drept Ziua Mondială Braille.

Braille este un mijloc de comunicare folosit de persoanele fără vedere sau lipsite parțial de vedere. Constă într-o reprezentare tactilă a simbolurilor alfabetice și numerice folosind șase puncte împerecheate în trei rânduri ce corespund fiecărei litere și număr și chiar simbolurilor muzicale, matematice și științifice. Nevăzătorii pot citi trecând vârful degetelor peste aceste puncte.

Louis Braille, inventatorul limbajului braille, s-a născut în Franța la data de 4 ianuarie 1809. Urmare a unui accident suferit în copilărie, a orbit. Inspirat de criptografia militară, a dezvoltat la vârsta de 15 ani un sistem de cod tactil care putea permite orbilor să citească și să scrie rapid și eficient. La vârsta de 20 de ani a publicat cartea prin care dezvăluie metoda sa.

Pentru a facilita reproducerea de materiale în braille, la nivel Organizației Mondiale de Proprietate Intelectuală s-a încheiat Tratatul de la Marakesh, care prevede excepții de la drepturile de autor, în scop umanitar, pentru populația cu deficiențe de vedere. 76 de țări au semnat acest tratat, dar nu și România.

(Prezenta postare a fost preluată din Lege-n-Dar, aplicație gratuită de educație juridică pentru telefonul mobil).