În anul 1964, Comitetul Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei (CoE) a decis ca data de 5 mai să fie celebrată drept „Ziua Europei”. Ea este diferită de 9 mai, Ziua Europei în cadrul UE.
Consiliul Europei a fost înființat prin semnarea tratatului la data de 5 mai 1949, la Londra, de către 10 țări: Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Luxembourg, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și UK. România a aderat la Statutul CoE prin Legea nr. 64/1993. CoE se bazează pe trei valori: Drepturile Omului, Democrație, Stat de drept. Sediul său este la Strasbourg. În prezent, are 47 de state membre. Limbile oficiale sunt engleza și franceza. Structura sa cuprinde:
Etichetă: cedo
CEDO condamnă RO pentru expulzarea nedreaptă a unui străin
CtEDO a condamnat România pentru expulzarea unui străin din motive de securitate națională, dar cu încălcarea drepturilor omului, prin hotărârea Hassine c. România pronunțată azi (dosar nr. 32328/13).
Stare de fapt: Cauza privește un cetățean tunisian, venit de mulți ani în România și căsătorit cu un cetățean român. În anul 2012, parchetul a sesizat Curtea de Apel București cu o acțiune în vederea declarării reclamantului ca indezirabil și pentru a i se interzice rămânerea acestuia în România pentru o perioadă de cinci ani. În cererea sa, parchetul a arătat că, potrivit informațiilor clasificate „strict secrete” puse la dispoziția sa de SRI, existau indicii serioase că reclamantul desfășoară activități care ar pune în pericol securitatea națională.
Curtea de Apel a examinat cauza în prezența reprezentanților parchetului și ai Inspectoratului General pentru Imigrație, dar în absența reclamantului, care fusese citat cu doar două zile înainte. A respins cererea acestuia de angajare a unui avocat și a respins cererea soției de intervenție în proces. Curtea de Apel l-a declarat pe reclamant indezirabil pe teritoriul României pentru o perioadă de cinci ani și a dispus reținerea sa în detenție administrativă până la îndepărtarea lui de pe teritoriu. În aceeași zi a fost reținut, dus în centrul de detenție de la Arad, transferat la București și după trei săptămâni era înapoi în Tunisia. La câteva zile după, s-a judecat recursul său, pe care ICCJ l-a respins.
Soluția: CtEDO a decis că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 7 la CEDO care presupune ca străinului să i se prezinte motivele expulzării și să i se asigure acces la documentele din care rezultă pericolul său, respectiv să i se ofere posibilitatea de a invoca motive împotriva expulzării sale și de a fi protejat de arbitrariu. România va plăti tunisianului suma de 5000 de euro cu titlu de daune morale.
Motivare: În actul de acuzație, procurorul doar a menționat articolul de lege care se referă la comportamentul ilicit al persoanei în cauză, fără a-l descrie. Ulterior, în hotărârea sa, Curtea de Apel a reprodus părțile articolului 3 din Legea 51/1991 care se refereau la plănuirea de acte teroriste și aderarea și susținerea prin orice mijloace a unor astfel de acte. Nimeni nu i-a comunicat reclamantului în ce constă comportamentul său concret care ar putea pune în pericol securitatea națională. Mai mult, inculpatului nu i s-a amânat cauza pentru a-și angaja un avocat. La recursul din fața ÎCCJ, persoana în cauză a fost reprezentată de un avocat ales de acesta, dar care nu deținea un certificat ORNISS și nici nu exista vreo lisă a avocaților care dețineau un astfel de certificat. Or, în lipsa unui certificat ORNISS, avocatul ales de reclamant nu putea avea acces la documentele clasificate de la dosar. Iar procedura de obținere a unui certificat ar fi durat mai mult decât durata de soluționare a procedurii de expulzare.
Persoana în cauză nu putea invoca decât ipoteze pentru a-și apăra cauza, fără a putea contesta vreun comportament concret despre care s-a afirmat că pune în pericol securitatea națională. Mai mult, el nu a făcut obiectul urmăririi penale în România cu privire la acuzațiile invocate de parchet, astfel că întinderea controlului instanțelor naționale cu privire la temeinicia expulzării solicitate ar fi trebui să fie cu atât mai temeinică.
Parchetul a depus un document clasificat în cauza aflată în fața Curții de Apel, dar nu există nicio dovadă că instanțele naționale au verificat credibilitatea și realitatea informațiilor prezentate de parchet. Practic, decizia de expulzare a fost luată de înalte autorități judiciare independente, dar acestea nu și-au exercitat atribuțiile potrivit dreptului român.
Legi aplicabille: art. 86 din OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România; articolul 3 litera (i) și l) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională; articolul 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și pedepsirea terorismului; art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
judecător Cristi Danileț
Procesul penal cu practicanţii yoga s-a finalizat
S-a încheiat unul din cele mai lungi procese din România: dosarul privind pe Gregorian Bivolaru şi alte persoane, practicante yoga.
Context: Asociația MISA a fost înființată în 1990 de mai mulţi practicanți de yoga. O parte din membri acesteia trăiesc în comunități numite „ashramuri”. În fiecare an, numeroși membri și simpatizanți ai MISA participă la întruniri publice. La un moment dat, activitatea MISA a făcut obiectul unei monitorizări din partea SRI. Au fost cercetări cu privire la substanţele, care ar fi fost ilegale şi la actele obscene de la aceste întruniri. În anii 2000 şi 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmării penale: substanţele nu erau ilegale, iar manifestațiile fuseseră organizate legal, tematica lor și obiectele utilizate în cadrul lor corespunzând practicii yoga.
Totuşi, parchetul a reţinut că asociația utiliza în mod fraudulos programe informatice și că o parte din veniturile acesteia nu erau declarate. Se suspecta că unii membri realizau imagini pornografice și le difuzau pe internet și, în plus, incitau alți membri să practice prostituția în străinătate. Parchetul a decis continuarea cercetării în privința acestor fapte.
În februarie 2004 s-a redeschis ancheta cu privire la propaganda în favoarea statului totalitar și actele de perversiune sexuală. În martie 2004 s-a obţinut autorizaţie de percheziţie pentru mai multe imobile și ridicarea suporturilor de stocare a datelor informatice, care conțineau informații referitoare la schimburi internaționale de date și utilizatorii acestora. Instanţa a precizat că autorizația fusese emisă în temeiul art. 55 din Legea nr. 161/2003 (Titlul III – prevenirea şi combaterea criminalității informatice). Potrivit articolului respectiv, în cazul în care există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice și există pericolul distrugerii unor date informatice, instanţa poate dispune ca parchetul să ridice suporturile de date informatice în cauză.
La 17 martie 2004, parchetul a solicitat Ministerului de Interne punerea la dispoziție a unor agenți speciali pentru efectuarea percheziției. Acesta a indicat că era vorba despre o operațiune de „luptă împotriva traficului de droguri și a prostituției”.
Operaţiunea CHRIST: La 18 martie 2004, orele 9 dimineața, autoritățile au declanșat o descindere de amploare, prin intervenția a aproximativ 130 de militari, membri ai unei unități de elită a Jandarmeriei, specializată în lupta antiteroristă, sub coordonarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel. Mai mulți martori, recrutați din rândul studenților de la Facultatea de Drept a Universității din București, au însoțit echipele alcătuite din jandarmi și procurori. S-au percheziţionat șapte imobile.
Procesul penal 1: Gregorian Bivolaru a fost trimis în judecată în august 2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru infracţiunea de act sexual cu un minor: fiind profesor de yoga, a profitat de autoritatea lui asupra unei minore de 17 ani. Tribunalul Sibiu l-a achitat, Curtea de Apel Alba-Iulia a menţinut soluţia, dar ICCJ l-a condamnat la 6 ani închisoare la data de 14.06.2013.
Procesul penal 2: DIICOT Bucureşti a trimis în judecată 21 de persoane la data de 14.06.2007 în dosarul nr. 6D/P/2004. Dosarul a fost strămutat la Cluj. Prin sentinţa penală nr.17/17.01.2020 (Dosar nr. 22351/3/2007*), Tribunalul Cluj a dispus:
- achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob și de trecerea ilegală a frontierei unui stat strain, de reproducere a unor opere sau a unor produse purtătoare de drepturi conexe fără consimțământul titularilor drepturilor recunoscute de lege;
- a încetat procesul penal pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, de discriminare, de promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, de trecerea ilegală a frontierei de stat a României, de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, de contestarea sau negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale;
- s-au respins pretenţiile civile formulate de 12 persoane;
- s-a ridicat sechestrul pus pe imobilele, autoturismele şi sumele inculpaţilor.
DIICOT şi una dintre victime au depus apel, dar soluţia a rămas definitivă pe 16.02.2021 prin respingerea acestuia de către Curtea de Apel Cluj.
Sesizarea CtEDO: Între timp, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului au fost formulate plângeri de către 26 de practicanţi de yoga (hot. din 26.04.2016, Dosar nr. 1443/2010) pentru violarea vieţii private. Curtea a găsit că în cazul a 23 de persoane percheziţia domiciliară şi ridicarea obiectelor persoane s-a făcut în mod nejustificat.
Astfel, instanţa autorizase percheziționarea imobilelor în vederea ridicării suporturilor de stocare a datelor care conțineau informații referitoare la schimburi internaționale de date și utilizatorii acestora. În realitate, anchetatorii au ridicat, printre altele, cărți, fotografii, documente administrative și acte de identitate, scrisori, bani, bijuterii, obiecte decorative și articole de îmbrăcăminte şi, în plus, o parte din obiectele personale ale reclamanților au fost transportate în cutii al căror conținut nu a fost inventariat. Reclamanţii s-au plans inutil instanţei pentru restituirea bunurilor perosonale.
Alţi trei reclamanţi încercau să fillmize din stradă intervenţia organelor de ordine: ei au fost interpelați pe stradă, în apropierea imobilelor percheziționate, și obligați să se supună unei percheziții la finalul căreia le-au fost ridicate obiecte personale, în afara oricărei procedure legale.
Curtea a mai observant că, în scopul anchetei, percheziția fiecărui imobil a fost filmată de militarii care au participat la operațiun şi că aceste înregistrări au fost puse la dispoziția presei: imaginile înfățișau locatarii imobilelor, în special, femei tinere, întinse pe podea, în posturi umilitoare, fără a se masca corpurile și fețele lor.
Curtea a obligat România să plătească câte 12.000 euro despăgubiri pentru 23 de reclamanţi, 6000 euro pentru alţi doi reclamanţi şi 4500 de euro pentru încă unul.
CtEDO decide: semnarea hotărârii de un alt judecator din complet nu încalcă drepturile omului
Azi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nu se încalcă regulile procesului echitabil dacă, după pronunţarea soluţiei, semnarea motivelor redactate pentru acea hotărâre se face de un alt judecător din complet în locul celui care se pensionase între timp. Este vorba de cauza Iancu c. România (dosar nr. 62915/17) şi o priveşte pe judecătoarea Livia Stanciu.
Situaţia din România: Olimpia Mirela Iancu era directoarea unei bănci din Oradea. Ea a fost urmărită penal de DNA pentru complicitate la înşelăciune. În februarie 2016 ICCJ, în complet de trei judecători, a condamnat-o la un an de închisoare. Ea a formulat apel şi, în iunie 2016, completul de cinci judecători ai ICCJ a respins apelul şi a menţinut soluţia primei instanţe; minuta deciziei este semnată de toţi aceşti judecători. În iulie 2016 unul dintre judecători (Livia Stanciu) se pensionează. Motivele deciziei sunt redactate de magistratul asistent al completului. În locul judecătorului pensionat semnează preşedintele ICCJ, Cristina Tarcea, în baza unui text din Codul de procedură penală care prevede acest lucru.
Principii: Curtea de la Strasbourg reaminteşte că atunci când se schimbă un judecător din completul de judecată, trebuie reluată audierea martorilor şi a inculpatului. Astfel, hotărârea trebuie dată de judecătorii în faţa cărora s-au administrat probele. De asemenea, Curtea a stabilit că atunci când la judecată participă un judecător, tot el trebuie să fie nu doar cel care pronunţă soluţia, ci şi cel care redactează şi semnează motivarea hotărârii.
Aplicarea principiilor la caz: Pentru situaţia din România, CtEDO constată că adoptarea unei soluţii trece prin trei etape: pronunţarea soluţiei, redactarea hotărârii şi semnarea hotărârii. În cauza de faţă, hotărârea dată de curtea supremă a fost pronunţată de un complet de judecată alcătuit din aceeaşi judecători care au analizat toate probele. Legea română permite să se desemneze pentru redactare un judecător sau magistrat asistent. Redactarea s-a făcut aici de către magistratul asistent care a participat la audieri şi deliberare. Pensionarea unui judecător după momentul pronunţării este o imposibilitate obiectivă de a semna hotărârea redactată. Nu există nicio dovadă că Tarcea ar fi participat la audieri, la deliberare sau la redactare, ci aceasta a semnat “pentru Livia Stanciu”, nu în numele său propriu.
Situaţia în alte ţări: Curtea a constatat că în unele ţări hotărârea completului o semnează doar preşedintele; în altele, semnează preşedintele şi grefierul; doar în 9 din 47 ţări trebuie să semneze toţi membrii completului; sunt ţări în care, în locul unui judecător lipsă, semnează un alt judecător al completului, iar în alte ţări semnează o persoană străină de complet.
judecător Cristi Danileţ
Două condamnări la CEDO pentru același motiv
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în două cauze pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil de către judecătorii de la Judecătoria Deta și de la Judecătoria Ploiești. Aceștia au respins plângerea împotriva soluției procurorului, bazându-se pe declarațiile unor martori pe care nici instanța nu i-a audiat, nici reclamantul sau avocatul nu i-a intervievat.
I. În cauza Buliga c. România (D. 22003/12) este vorba de un petent cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt a unui gard metalic. Inițial, procurorul a constatat că fapta nu este atât de gravă pentru a fi considerată infracțiune și a dat o amendă administrativă, potrivit legii de la acel moment. Petentul a fost nemulțumit și a contestat soluția procurorului la instanță, solicitând audierea de martori pentru a-și susține nevinovăția. Instanța a arătat că ea nu poate să audieze direct martorii, dar a găsit totuși că urmărirea penală este incompletă și a dispus redeschiderea ei.
Chemat din nou de către procuror la audieri, petentul a negat acuzațiile, a cerut audierea de martori și expertizarea bunului bănuit a fi sustras. Procurorul a refuzat expertiza și a audiat martorii în absența petentului și a avocatului său. Soluția a fost, din nou, închiderea dosarului și aplicarea unei amenzi, de data aceasta mai mare. Și această soluție a fost atacată la instanță, care a respins însă plângerea.
Curtea Europeană a constatat că, deși procedura din fața instanței trebuia să se rezume doar la verificarea legalității soluției dată de procuror, totuși aceasta a făcut referire la vinovăția celui cercetat, cu trimitere la declarațiile martorilor. Or, acești martori nu fuseseră audiați de instanță, ci doar de procuror. Mai mult, procurorul nu oferise petentului posibilitatea ca el sau avocatul său să pună întrebări martorilor. Așadar, el nu a beneficiat de un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. d) din CEDO.
România va putea să redeschidă procesul penal, dar va trebui să plătească petentului daune de 4000 euro.
II. În cauza Negulescu c. România (D. 11230/12) petenta a fost acuzată de o persoană că ar fi lovit-o. Ea a fost cercetată de poliție pentru această infracțiune, dar procurorul a considerat că fapta nu este atât de gravă și a închis dosarul aplicându-i o amendă administrativă. Reclamanta a contestat în instanță, dar judecătorul a menținut soluția procurorului argumentând că din certificatul medico-legal aflat la dosar și din declarațiile martorilor audiați de poliție rezultă că reclamanta este autoarea agresiunii.
Curtea Europeană a arătat că instanța românească a analizat vinovăția persoanei cercetate, deși procedura nu îi permitea o analiză a temeiniciei acuzației. A făcut referire la declarația unui martor, dar acesta fusese audiat doar în cursul urmăririi penale. Or, el ar fi trebuit ascultat chiar de instanță, singurele cazuri de lipsă a lui putând fi decesul, teama, sănătatea sau imposibilitatea de a veni. Chiar dacă nu a venit la instanță, se constată că, în cursul audierii sale, reclamantei/avocatului nu i s-a oferit ocazia de a-l interoga. Curtea de la Strasbourg mai arată că instanța ar fi trebuit să trimită cauza înapoi la parchet sau să o rețină pentru a o judeca pe fond. Neprocedând astfel, a încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei.
România va putea să redeschidă procesul penal și va plăti petentei daune de 1000 euro.
VeDem Just remarcă că, prin două decizii anterioare, CCR a declarat constituțional textul legal care limita dreptul instanței de a analiza soluția procurorului doar la actele de urmărire penală și a unor înscrisuri noi. Nu este prima oară când CEDO constată că CCR a decis contrar Convenției Europene a Drepturilor Omului. VeDem Just este de părere că urgent trebuie corectată procedura din art. 341 C.proc.pen care permite atacarea soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată date de procuror, la instanță, care le poate examina doar prin prisma actelor deja existente la dosarul de urmărire penală sau cel mult a unor noi înscrisuri.
jud. Cristi Danileț
Raport CEDO: 64 de condamnări ale României anul trecut
UPDATE, 19.04.2021: România a plătit despăgubiri de peste 44 de milioane de euro în urma condamnărilor la CEDO, în ultimii 5 ani – Hotnews.
În anul 2020, România este pe locul 23 la numărul de plângeri şi pe locul 12 la numărul de condamnări pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului – sunt datele extrase din cel mai recent raport al Curţii de la Strasbourg.
În data de 28 ianuarie 2021, preşedintele Curţii a prezentat Raportul anual de activitate pe anul 2020. VeDem Just a analizat aceste date statistice şi le face cunoscute în România, atât sub aspect calitativ, cât şi sub aspect cantitativ.
Continue ReadingCtEDO condamnă Elveţia pentru un cerşetor român sancţionat. Rezumat
Curtea Europeană a condamnat, ieri, statul elveţian pentru sancţionarea penală a unei femei de etnie romă din România care a comis infracţiunea de cerşetorie. Pentru prima dată în jurisprudenţa sa, Curtea constată că persoanele nevoiaşe au un drept de a cerşi.
În cauza Lacatus v. Switzerland, hotărârea din 19.01.2021, s-a reţinut că cerșetoarea primise o amendă penală de 500 de franci elvețieni pentru că a cerșit în public la Geneva, iar pentru că nu a reușit să plătească a fost închisă cinci zile în penitenciar. CtEDO a constatat că femeia era analfabetă și provenea dintr-o familie extrem de săracă, nu avea loc de muncă și nu beneficia de prestații sociale – în aceste condiţii, cerșetoria a constituit pentru ea un mijloc de supraviețuire. Curtea a considerat că femeia „ a avut dreptul, inerent demnității umane, să încerce să-și satisfacă nevoile de bază cerșind”. Ca urmare, prin sancţionarea ei penală de către Elveţia, a existat o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Continue ReadingCurtea Europeană condamnă Ro în cazul a doi transgenderi. Rezumat
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, astăzi, că România se face vinovată de încălcarea dreptului la viaţa privată pentru că, în cazul a două persoane transgender, a refuzat să le acorde noua identitate de gen în absenţa unor dovezi că ar fi procedat la operaţia de schimbare de sex, deşi nu există cadru legal pentru această cerinţă.
Este vorba de hotărârea Camerei pronunţată astăzi în cazul X și Y contra României (cererile nr. 2145/16 și 20607/16).
Stare de fapt:
a. În primul dosar, o persoană născută de sex feminin a început în timpul adolescenţei să se comporte ca un bărbat; treptat, a realizat că se identifică cu trasăturile fizice şi sociale de bărbat. A devenit avocat. A început tratamentul hormonal. Psihiatrul i-a recomandat operaţia pentru schimbarea de sex, dar endocrinologul a refuzat acest lucru fără o autorizare de la justiţie. A făcut operaţie de mastectomie. Justiţia a refuzat să autorizeze schimbarea de sex, a numelui şi a CNP-ului. Persoana s-a mutat în Anglia, unde trăieşte sub identitate de bărbat. I se refuză recunoaşterea diplomei pentru a practica ca avocat, fiind diferenţe de nume.
Continue ReadingCEDO condamnă România: amendă Jandarmerie
Hotărârea în cauza Giurgi c. României pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 6.10.2020 a fost publicată în M.Of. nr. 44 din 14 ianuarie 2021. Statul român a fost condamnat pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil nerespectat în procedura de anulare a unei amenzi date de Jandarmerie.
Continue ReadingAntidezinformare: CEDO a decis cu privire la purtarea măștii
Știre: un site publică știrea „Curtea Europeană pentru Drepturile Omului este categorică: obligativitatea purtării măștii de protecție în aer liber încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului!
Indiciu că știrea e falsă: „Tribunalul CEDO a dispus suspendarea Decretului din 20 mai 2020 al primarului din Strasbourg” spune presa noastră. Ei bine, nu există „Tribunal” la Curtea EDO și la Curtea EDO nu se suspendă acte administrative, ci se condamnă state.
Combatere: Există o hotărâre dată de Tribunalul administrativ din Franța, cu sediul la Strasbourg, care poate fi accesată AICI – ordonanța datează din 2 septembrie 2020. Știrea oficială este aici. Pe scurt, petentul a cerut suspendarea aplicării unei dispoziții din 28 august 2020 prin care prefectul din regiunea Bas-Rhin a impus pentru o perioadă de o lună purtarea măștii pentru toți pietonii cu vârsta mai mare de 11 ani care circulă în spații publice în 13 localități, printre care și Strasbourg. Judecata s-a purtat doar cu privire la respectarea legislației franceze. Hotărârea în cauză a fost atacată cu recurs la Consiliul de Stat. Instanțele administrative au spus că poate exista obligativitatea purtării măștii, dar nu tot timpul, ci numai în locurile aglomerate și când regula de distanțare fizică nu poate fi respectată – știrea e AICI.
Continue Reading
Cauză la CEDO pentru cyber-violența domestică
COMUNICAT DE PRESĂ: Cauză la CEDO pentru cyber-violența domestică
Asociația VeDem Just aduce la cunoștința publicului hotărârea pronunțată la data de 11.02.2020 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Buturugă c. României prin care țara noastră a fost condamnată pentru că autoritățile române nu au răspuns sesizării reclamantei care s-a plâns de violență în familie și de cyber-violență din partea fostului soț.
În speță, doamna Buturugă a formulat mai multe plângeri împotriva soțului pentru violență domestică: a invocat faptul că a fost amenințată cu moartea, apoi a fost lovită ca să își retragă plângerea de la poliție. După divorț a invocat faptul că el a consultat în mod abuziv conturile sale electronice – inclusiv contul Facebook – și a făcut copii ale conversațiilor sale private, ale documentelor și ale fotografiilor. Parchetul a clasat cauza pe motiv că amenințarea nu era suficient de gravă, respectiv că plângerea pentru încălcarea secretului corespondenței a fost formulată tardiv.
