Etichetă: cedo

CtEDO condamnă Grecia – încălcarea prezumției de nevinovăție

Hotărârea CEDO în cauza Marinakis c. Grecia, pronunțată la data de 23 iunie 2026, privește încălcarea prezumției de nevinovăție prin declarații publice făcute de înalți demnitari ai statului grec în timp ce împotriva reclamantului exista o procedură penală aflată în curs. De reținut: prezumția de nevinovăție nu este încălcată doar atunci când un politician spune despre cineva că „este vinovat”, ci și atunci când reprezentanții executivului creează impresia publică a vinovăției sau exercită presiuni asupra instanțelor înainte de soluționarea dosarului.

Ce s-a întâmplat?

Evangelos Marinakis, un cunoscut om de afaceri grec, a fost cercetat penal în dosarul „Noor 1”, referitor la transportul a 2,1 tone de heroină. Înainte ca instanțele să se pronunțe asupra acuzațiilor, mai mulți reprezentanți ai puterii executive au făcut declarații publice despre el.

Printre acestea:

  • serviciul de presă al Prim-ministrului a difuzat două documente în care Marinakis era numit direct „traficant de droguri” și chiar „traficantul-șef”;
  • ministrul Apărării l-a comparat public cu Pablo Escobar, folosind expresia „Escobarul grec” și afirmând că acesta „deține 2,5 tone de heroină”;
  • ministrul Justiției a comentat public dosarul și a sugerat că judecătorii ar putea suporta consecințe disciplinare dacă nu își fac „treaba”.

Element important: procedura penală s-a încheiat ulterior printr-o ordonanță definitivă de netrimitere în judecată în 2024–2025.

Ce încălcări a constatat CEDO?

Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 2 din Convenție (prezumția de nevinovăție).

1. Documentele Guvernului

CEDO a reținut că folosirea fără rezerve a expresiei „traficant de droguri” la adresa unei persoane aflate sub urmărire penală era de natură:

  • să convingă publicul că persoana este vinovată;
  • să prejudicieze aprecierea pe care urmau să o facă judecătorii.

Prin urmare, a existat o încălcare a prezumției de nevinovăție.

2. Declarațiile ministrului Justiției

Aici analiza Curții este mai interesantă. Ministrul nu a spus explicit că Marinakis este vinovat. Totuși, Curtea a observat că:

  • a prezentat acuzațiile într-o manieră care sugera temeinicia lor;
  • a afirmat că justiția trebuie să își facă treaba;
  • a adăugat că, dacă nu o face, pot exista sancțiuni disciplinare;
  • a amintit chiar propriile atribuții disciplinare asupra judecătorilor superiori.

CEDO a considerat că aceste afirmații puteau fi percepute ca o presiune asupra judecătorilor și ca un mesaj privind rezultatul așteptat al procesului. Acesta este probabil cel mai important pasaj al hotărârii pentru magistrați: Curtea nu sancționează doar afirmațiile despre vinovăția inculpatului, ci și intervențiile unui ministru care pot crea impresia că executivul așteaptă un anumit rezultat al procesului.

3. Declarațiile ministrului Apărării

Curtea a fost și mai severă:

  • comparația cu Pablo Escobar;
  • folosirea repetată a expresiei „Escobarul grec”;
  • afirmația că reclamantul „deține 2,5 tone de heroină”;
  • criticarea procurorului pentru că nu trimite mai repede dosarul mai departe.

Toate acestea au fost interpretate ca o afirmare categorică a vinovăției înainte de judecată.

Unde au greșit instituțiile naționale?

Din perspectivă instituțională, Grecia a greșit în două planuri.

A. Puterea executivă nu a respectat separația puterilor

Prim-ministrul, ministrul Justiției și ministrul Apărării au tratat o acuzație penală ca pe un fapt deja dovedit.

CEDO reamintește că reprezentanții statului trebuie să fie extrem de prudenți când vorbesc despre persoane aflate sub anchetă sau judecată. Nu li se interzice să informeze publicul, dar nu pot prezenta suspectul ca fiind vinovat înaintea unei hotărâri definitive.

B. Grecia nu oferea un remediu intern efectiv

Acesta este al doilea aspect foarte important.

Guvernul grec a susținut că Marinakis ar fi trebuit să folosească diverse căi interne:

  • excepții în procesul penal;
  • recuzarea judecătorilor;
  • plângeri pentru defăimare;
  • acțiuni civile împotriva statului.

CEDO a respins toate aceste argumente. Curtea a arătat că niciuna dintre aceste căi nu era efectivă pentru o persoană care se plângea de încălcarea prezumției de nevinovăție prin declarații publice ale demnitarilor. Mai mult, Curtea a remarcat că Grecia a introdus abia în 2019 un remediu specific pentru asemenea situații, ceea ce sugera că înainte de acel moment nu exista un mecanism adecvat de protecție.

Soluția finală

CEDO a decis:

  • încălcarea art. 6 § 2 prin documentele serviciului de presă al Prim-ministrului (în unanimitate);
  • încălcarea art. 6 § 2 prin declarațiile ministrului Apărării (în unanimitate);
  • încălcarea art. 6 § 2 prin declarațiile ministrului Justiției (cu majoritate de 4 la 3).

Statul grec a fost obligat să plătească:

  • 6.000 euro daune morale;
  • 2.480 euro cheltuieli de judecată.

CtEDO: judecător turc sancționat nelegal pentru criticarea reformelor

În cauza Sarizu Pehlivan c. Turciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis azi că s-a încălcat libertatea de exprimare protejată de art. 10 din CEDO a unui judecător sancționat pentru că a oferit un interviu presei cu privire la reformele constituționale în domeniul justiției.

Judecătorul oferise în anul 2017 un interviu într-un cotidian national, criticând modificările Constituției care sporeau puterile politicului asupra justiției, arătând că membrii sindicatului din care face parte nu vor merge la referendum pentru a vota așa ceva. CSM l-a sancționat cu reducerea salariului pentru că ar fi adus atingere imaginii justiției și că s-ar fi comportat ca un politician.

CtEDO a criticat această decizie, pentru următoarele argumente:

– când a făcut declarațiile el era secretarul general al Sindicatului Judecătorilor, o organizație sindicală care acționează în apărarea statului de drept și a independenței justiției și în această calitate a fost intervievat. Având în vedere funcția de „câine de pază socială” al acestei organizații neguvernamentale, judecătorul avea nu numai dreptul, ci și datoria să formuleze o opinie cu privire la chestiuni referitoare la funcționarea justiției;

– dezbaterea era de interes public, vizând funcționarea justiției și a CSM: criticile din partea judecătorului nu au fost îndreptate împotriva persoanelor sau instituțiilor vizate, ci au pus sub semnul întrebării independența justiției față de executiv și au subliniat importanța păstrării acestei independențe;

– sancționarea judecătorului, chiar ușoară, a avut un efect descurajant asupra altor colegi de a se implica în dezbaterile publice.

Anterior, Comisia de la Veneția a criticat aceleași modificări. Libertatea de exprimare a judecătorilor este recunoscută prin Avizul nr. 25 (2022) al CCCJE. CtEDO a stabilit principiile generale aplicabile libertărții de exprimare a judecătorilor în cauzele Baka c. Ungariei și Eminağaoğlu c. Turcia; pentru mesaje pe un forum al magistraților, a se vedea cauza Kozan c. Turcia.

CtEDO: cuplurile de gay trebuie ocrotite

CtEDO a stabilit că în România cuplurile de același sex trebuie ocrotite prin lege.

Prin hotărârea din 23 mai 2023, CtEDO a stabilit în cauza Buhuceanu și alții împotriva României că partenerii de același sex dintr-o uniune stabilă și angajată trebuie ocrotiți prin lege. Curtea și-a urmat astfel propria jurisprudență în cazuri similare din alte state: Oliari c.Italiei (2015) și Fedotova c. Rusiei (17 ian. 2023, cea mai recentă și aici se prezintă situația din celelalte state și standardele internaționale în materie).

În acest caz, 21 de cupluri de gay au solicitat autorităților române să se căsătorească. Cererile lor au fost respinse pe motiv că, Codul civil permite doar căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Aceștia s-au plâns Curții de la Strasbourg.

CtEDO a constat că atunci când persoanele conviețuiesc împreună, trebuie respectat dreptul la viață privată și la viață de familie prevăzute de art. 8 din CEDO. Pentru aceasta, statul are nu numai obligația negativă de a nu împiedica ca o persoană să își aleagă partenerul, ci și obligația pozitivă de a oferi un cadru legal care să permită cuplurilor de același sex să li se acorde o recunoaștere și o protecție adecvată a relației lor. Asta nu înseamnă neapărat căsătorie, ci statul are toată puterea să decidă forma de ocrotire.

În lipsa recunoașterii oficiale, cuplurile de același sex nu sunt altceva decât uniuni de fapt în dreptul român, partenerii neputând reglementa aspecte fundamentale ale vieții lor de cuplu precum cele referitoare la proprietate, întreținere și moștenire ca cuplu recunoscut oficial. Chiar dacă o parte a populației nu este de acord cu uniunile dintre persoanele de același sex, Curtea a subliniat că atitudinea pretins negativă, sau chiar ostilă, din partea majorității heterosexuale nu poate fi pusă împotriva interesului reclamanților ca relațiile lor să fie recunoscute și protejate în mod adecvat de lege.

De remarcat că, anterior, Curtea Constituțională din România a clarificat prin decizia nr. 534/2018 că noțiunea de „familie” protejată de articolul 26 din Constituție include relația dintre un cuplu cu parteneri de același sex. 

CEDO: România a greșit în mod repetat privind încadrarea juridică a abuzurilor sexuale asupra minorilor

Vârsta consimțământului sexual în România este 16 ani:

– dacă un minor de 16 ani spune „DA” unei propuneri intime, relația cu acesta nu este viol decât dacă autorul este ruda, profesorul, doctorul, antrenorul, preotul, paznicul minorului;
– dacă un minor de 14 sau 15 ani spune „DA”, fapta nu e permisă de lege și se numește „act sexual cu un minor”, adică sex consimțit nelegal cu un copil;
– dar dacă minorul este foarte mic?! Oare acel „DA” mai este valabil?! Că dacă e, de fapt, „NU” atunci fapta este viol și pedeapsa mult mai aspră.

Facem mai jos o prezentare a eșecurilor României în această privință:

Continue Reading

CtEDO condamnă Ro: discriminare femeie scundă pentru primire în armată

Azi, România a fost condamnată de către CtEDO pe motiv că nu a oferit motive obiective și rezonabile atunci când a respins o femeie să fie primită ca ofițer medical din cauză că era prea mică de înălțime (cererea nr.  64480/19).

Doamna Elena Moraru a aplicat în anul 2018 pentru examenul de admitere la studiile de medicină militară la o universitate. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că înălțimea și greutatea lui erau sub standardele stabilite de Ministerul Apărării Naționale (MApN).

Ea a contestat decizia în justiția română invocând discriminarea ei în raport cu femeile care aveau înălțimea și greutatea stabilite de lege. A pierdut, pe motiv că legislația de atunci impunea tuturor militarilor, inclusiv ofițerilor medicali, să poată purta echipamentul standard al soldaților, adică 57 kg, pentru formarea unei forțe militare capabile să participe la orice misiune.

Ulterior, ea s-a adresat Curții Europele a Drepturilor Omului care i-a dat dreptate: instanțele interne nu au examinat dacă MApN avea vreun temei juridic atunci când a stabilit legătura dintre atribuțiile medicilor militari și forța fizică necesară. Mai mult, deciziile lor nu s-au bazat pe studii, cercetări sau date statistice ori empirice. În consecință, România a încălcat art. 14 CEDO (interzicerea discriminării) combinat cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la CEDO (dreptul la instruire).

Rusia părăsește Consiliul Europei

.

E o zi tristă pentru statele care acum câteva decenii se angajaseră să respecte un tratat unic la nivelul continentului menit să protejeze drepturile omului. Rusia se retrage din Consiliul Europei, gardianul CEDO.

Continue Reading

Nou termen pentru sesizarea CtEDO

Începând cu data de 1 februarie 2022, persoanele ale căror drepturi fundamentale au fost încălcate în țară se pot adresa Curții Europene a Drepturilor Omului într-un termen de 4 luni de la data la care a obținut o hotărâre judecătorească nefavorabilă în România.

Până acum, termenul de sesizare a Curții Europene era de șase luni. De acum, termenul va fi de 4 luni, conform Protocolului nr. 15 la CEDO. Cetățenii se pot plânge Curții de la Strasbourg numai după epuizarea căilor de atac interne. Acestea trebuie să vizeze strict încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de:

  • CEDO: dreptul la viață, la proces echitabil, arestarea legală, la viață privată, la căsătorie, la recurs; libertatea de exprimare, de religie, de asociere; interzicerea torturii, a sclaviei, a discriminării;
  • protocoalele ulterioare la CEDO: dreptul de proprietate, la educație, la alegeri libere, la libera circulație, la egalitate între soți, la o cale de atac în penal, de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, la despăgubiri în caz de eroare judiciară; interzicerea detenției pentru datorii, a expulzării propriilor cetățeni, a pedepsei capitale.

România a ratificat CEDO prin Legea nr. 30/1994. Protocolul nr. 15 a fost ratificat prin Legea nr. 157/2014, dar acesta a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2022, la șase luni după ce a fost ratificat de 10 din cele 47 state membre ale Consiliului Europei.   

Persoana care câștigă la CtEDO poate obține redeschiderea procesului din România, prin revizuire, în condițiile art. 509 alin. 1 pct. 10 C.proc.civ , respectiv art.465 C.proc.pen.

Fake news: la divorţ pot fi folosite mesaje private aparţinând celuilalt soţ

În această săptămână, CtEDO a adoptat o hotărâre în legătură cu mesajele private ale unui soţ pe un site de întâlniri, depuse la dosarul de divorţ şi la cel de acordare a custodiei copilului. Ştirea a apărut în România la o agenţie de presă care a citat o agenţie de presă internaţională, după care s-a răspândit rapid pe site-urile unor ziare online. Interpretarea dată acestei hotărâri este eronată.

Continue Reading

CEDO: anonimizarea numelui într-o arhivă a presei online

În 22 iunie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât în cauza Hurbain c. Belgiei că nu este încălcat dreptul la libertatea de exprimare atunci când o persoană cere să fie anonimizat numele ei în arhiva electronică a unui cotidian.

Într-un articol din anul 1994 al ziarului „Le  Soir” , al cărui editor era domnul Hurbain, apare numele complet al unui conducător auto, responsabil  pentru comiterea un  accident rutier mortal, care a şi fost condamnat în anul 2000.  El  și-a ispășit  pedeapsa și a fost reabilitat în  2006. Arhiva ziarului a fost urcată în format electronic pe internet în anul 2008.

Persoana a cerut eliminarea din articolul onlline a referirii la identitatea sa.  A arătat că prin introducerea numelui său pe site-ul ziarului sau pe Google se ajunge la articolul respectiv. A apelat la instanțele naționale belgiene invocând „dreptul de a fi uitat”. Curtea de Apel din Belgia a decis că trebuie făcută anonimizarea în articolul de pe site-ul ziarului prin înlocuirea numelui complet al persoanei cu litera  X.

Continue Reading