Prin hotărârea din 11.03.2021, Curtea de Justiție a UE decis că un stat trebuie să se țină seama de interesul superior al copilului atunci când se decide returnarea unei persoane în alt stat, chiar dacă aceasta îl privește pe părinte, nu pe minor.
Stare de fapt: M.A este cetățean străin, căsătorit cu o belgiană cu care are un copil de cetățenie belgiană. Ca urmare a comiterii unor infracțiuni, lui i s-a impus de autorități să părăsească Belgia cu interdicția de a reveni pentru un număr de ani. În contestația formulată, el a arătat că pentru continuarea vieții de familie copilul său ar urma să părăsească U.E. și să fie lipsit de drepturile sale de cetățean european. Instanța națională nu a fost de acord, pe motiv că decizia de expulzare nu privește copilul, ci pe tatăl acestuia.
CJUE a decis că, chiar dacă celălalt părinte are capacitatea de a crește singur copilul, aceasta nu este suficient în situția în care relația de dependență de celălalt părinte ar impune ca minorul să părăsească UE. Trebuie analizat în fiecare caz concret dacă nu cumva separarea de părinte ar fi un risc pentru echilibrul copilului. În speța de față, tatăl este în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat din UE, în timp ce copilul lui este în situație de ședere legală. Decizia de returnare a unui părinte implică, așadar, consecințe importante pentru copil.
Stare de drept: Legislația internațională (Convenția ONU privind drepturile copilului prevede necesitatea urmăririi interesului superior al copilului) și cea europeană (Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și Carta drepturilor fundamentale a UE) prevede necesitatea de a se respecta interesul superior al copilului și viața de familie, respectiv dreptul copilului de a păstra relațiile personale cu părinții. Pentru a se vedea ce este și cum se aplică „interesul superior al copilului”, a se vedea Comentariul nr. 14 (2013) al COmitetului ONU privind drepturile copilului.
Decizie: articolul 5 din Directiva 2008/115/CE coroborat cu articolul 24 din Cartă trebuie interpretat în sensul că statele membre sunt obligate să acorde atenția cuvenită intereselor superioare ale copilului înainte de a adopta o decizie de returnare însoțită de o interdicție de intrare, chiar atunci când destinatarul acestei decizii nu este minorul, ci tatăl acestuia.
Legislație națională: România este parte la Convenția ONU privind drepturile copilului. Mai mult, a adoptat Legea nr. 272/2004 cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului. Organismul specializat care se ocupă de aceasta este ANDPDCA.
jurist, Lucian Checheriță
