Asociația VeDem Just aduce la cunoștința publicului hotărârea pronunțată la data de 03.03.2020 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Horhat contra României prin care țara noastră a fost condamnată pentru că autoritățile române au dispus urmărirea penală şi pedepsirea reclamantului de două ori pentru aceeaşi infracţiune.
Continue ReadingCOMUNICAT DE PRESĂ: CEDO condamnă România pentru că a anulat diplomele obținute în țara noastră de studenți străini.
Asociația VeDem Just aduce la cunoștința publicului hotărârea pronunțată la data de 03.03.2020 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Convertito și alții contra României prin care țara noastră a fost condamnată pentru că autoritățile române au anulat diplomele de licență ale unor studenți străini pentru nereguli administrative intervenite la înregistrarea în primul an universitar.
Continue ReadingCOMUNICAT DE PRESĂ: Pedepse mai mari pentru infracțiuni sexuale contra minorilor și fără posibilitatea suspendării lor.
Asociația VeDem Just aduce la cunoștința publicului că, în data de 2 martie 2020, Senatul a adoptat un proiect de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală constând în mărirea vârstei consimțământului sexual de la 15 la 16 ani și a vârstei minorului care va fi protejat de acum în mod special de la 14 sau chiar 16 ani, respectiv majorarea pedepselor pentru viol, act sexual cu un minor și trafic de minori.
Continue ReadingCurtea supremă a decis că asociațiile pot contesta doar acte administrative ce au legătură cu statutul lor
COMUNICAT DE PRESĂ: Curtea supremă a decis că asociațiile pot contesta doar acte administrative ce au legătură cu statutul lor.
Asociația VeDem Just aduce la cunoștința publicului hotărârea pronunțată la 2 martie 2020 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, soluționând un recurs în interesul legii pentru a asigura o practică unitară în România, instanța supremă a decis că atunci când o asociație neguvernamentală contestă legalitatea unui act administrativ, ea trebuie să invoce în primul rând un interes legitim privat, adică să demonstreze o legătura directă dintre actul administrativ contestat şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, așa cum acestea reies din statutul său.
VeDem Just atrage atenția că, potrivit acestei hotărâri, o asociație nu mai poate ataca în justiție orice act administrativ – așa cum s-a întâmplat de multe ori până acum – chiar dacă este nelegal, ci va trebui să conteste numai actele administrative care au legătură cu sfera de activitate a ONG-ului respectiv. În acest fel, orice asociație trebuie să acționeze strict în limitele statutului său, chiar dacă prin contestarea unui act ilegal emis de administrația statului ar fi vorba, în cele din urmă, de un interes legitim public.
Imediat după momentul publicării în Monitorul Oficial, hotărârea de azi va devini obligatorie pentru toți judecătorii. Ea va viza numai cauzele judiciare care vor fi promovate ulterior publicării.
Dispozitivul hotărârii poate fi accesat AICI.
Împotriva dezinformării: Judecător arestează după ce aprobă interceptarea
Judecător arestează după ce aprobă interceptarea
Știre: Un site de presă a publicat la miezul nopții o știre care s-a vrut o mare dezvăluire: judecătorul care a dispus arestarea unui inculpat este același care a încuviințat măsurile de supraveghere tehnică cu privire la acel inculpat. Se menționează că această informație a fost dată de „surse din justiție”. Acuza formulată împotriva judecătorului este directă: și-a judecat propriile măsuri de supraveghere, aspect neprocedural, lipsit de obiectivitate și imparțialitate. Articolul de presă se încheie cu publicarea averii judecătorului și referiri la procurorul „șters” ce a propus arestarea. Articolul nu este semnat. El este preluat rapid de site-urile antijustiție, amplificându-se știrea: „coincidență cu iz de incompatibilitate”, titrează un astfel de site, de exemplu.
Explicație: Pentru că urmează a se soluționa contestația la măsura arestării, asociația VeDem Just nu va face referire la inculpatul în cauză sau instituțiile judiciare implicate. Ne vom referi strict la susținerile din presă. Astfel, de la modul de concepere până la conținutul său, postarea este menită să inducă în eroare populația atacându-se în mod nefondat judecătorul.

Cauză la CEDO pentru discriminarea unui părinte.
COMUNICAT DE PRESĂ: Cauză la CEDO pentru discriminare
Restricționarea contactului unui tată cu fiica sa din cauza unei boli mintale.
Asociația VeDem Just aduce la cunoștința publicului hotărârea pronunțată la data de 18.02.2020 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Cânță c. României prin care țara noastră a fost condamnată pentru că autoritățile române au apreciat că o boală psihică poate restricționa contactul unui tată cu fiica sa.
În speță, domnul Cânță a reclamat faptul că autoritățile din România au stabilit să-și contacteze fiica doar de două ori pe săptămână în prezența fostei sale soții, fără a motiva de ce boala sa psihică este un impediment care să-i reducă contactul cu copilul, asta în lipsa dovezilor că acesta nu poate să aibă grija de ea.
Pornografia infantilă – un fenomen alarmant
COMUNICAT DE PRESĂ: PORNOGRAFIA INFANTILĂ, UN FENOMEN ALARMANT – o dată la două zile este trimisă în judecată o persoană care comite această infracțiune.
Asociația VeDem Just atrage atenția asupra creșterii cazurilor de pornografie infantilă comise cu telefonul mobil, prin intermediul rețelelor de socializare sau al chat-urilor. Potrivit datelor furnizate de DIICOT peste 150 de persoane ajung anual în fața judecătorilor pentru comiterea unor asemenea infracțiuni.
Din ce în ce mai mulți adulți, dar și minori, sunt cercetați de către procurori și sancționați penal de către judecători pentru comiterea infracțiunilor care implică imagini și filme în care sunt surprinse persoane în ipostaze intime. Dacă în privința adulților legislația încă nu este completă (legea privind cazurile de pornrevenge încă nu este aprobată de Parlament) sau aceștia nu au curajul ori încrederea de a reclama faptele ilicite (cazurile de șantaj cu poze sau filme sunt destul de rar aduse la cunoștința oamenilor legii), în privința minorilor există reglementări care trebuie cunoscute.
Continue ReadingCauză la CEDO pentru cyber-violența domestică
Ultrajul la profesori
Scandarea împotriva puterii politice nu poate fi sancționată
Clarificări referitoare la noile obligații legale ale ONG-urilor
VeDem Just și Declic lansează campania de strângere de semnături pentru susținerea Legii Gino.
Semnează și tu AICI și dă mai departe!
VeDem Just propune parlamentarilor să inițieze, să dezbată și să adopte „Legea Gino”: atunci când împlinesc vârsta de 14 ani, minorii vor urma o sesiune de instruire la sediul Poliției în raza căreia își au domiciliul/reședința. După calculele noastre, pentru fiecare oraș mic sau secție de poliție din orașele mari sunt maxim 25 de copii care împlinesc vârsta de 14 ani în fiecare săptămână. Instruirea se va ține în fiecare zi de vineri, timp de 2-3 ore. Instruirea va fi făcută de un specialist în drept (polițist, magistrat, profesor etc) și va consta în filmulețe instructive, prezentări, întrebări și răspunsuri. Ea va privi mai ales responsabilitățile minorilor, procedurile aplicabile, organele legii competente, sistemele de alertă în caz de violență domestică, abuz sexual, cyberbullying și pornrevenge, răpire și alte subiecte practice stabilite prin ordin comun de ministrul justiției și ministrul afacerilor interne. La sfârșitul instruirii fiecare minor va primi un „certificat de cetățean responsabil”. Cu acesta minorul se va prezenta la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor și va ridica cartea de identitate. De acum poate păși informat în viață și încrezător în organele legii.
COMUNICAT DE PRESĂ: Inflația legislativă și programul școlar de educație juridică.
| ACT NORMATIV | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | Total |
| Legi | 261 | 362 | 278 | 252 | 309 | 1462 |
| O.G. | 27 | 18 | 30 | 27 | 43 | 145 |
| O.U.G. | 89 | 114 | 117 | 100 | 67 | 487 |
| H.G. | 993 | 1046 | 961 | 972 | 1025 | 4997 |
Mai multe ONG-uri cer urgentarea cauzelor istorice și cu mare impact social
LEGE NOUĂ: pedeapsă pentru deținere de etnobotanice și pedepse mărite pentru traficul de droguri
Primul Hotel din România dotat cu ghiduri de #educatiejuridica!
Hotel Mandachi din Suceava este partener oficial al programului de educație juridica dezvoltat de asociația #vedemjust.
Antreprenorul Stefan Mandachi se alătură eforturilor asociației de informare a cetatenilor cu privire la drepturile și responsabilitățile pe care le au, precum și procedurile pentru relaționarea corectă în raport cu statul. De azi înainte, ghidul promovat de asociația noastră se găsește în fiecare cameră din Hotel Mandachi.
Cere opționalul de educație juridică!
Arhiva SIPA. 2
„ A doua săptămână de minciuni ”
În ultima săptămână am fost intoxicați cu noi pseudo-știri de către EvZ pe tema SIPA! După ce pe 25 mai 2017 EvZ a publicat Raportul Predoiu care infirma susținerile chiar ale patronului ziarului făcute acum două saptămâni, publicația se afundă și mai mult în speculații care frizează ridicolul. Iată noua serie de afirmații penibile – vizibil mincinoase sau ilogice de-a dreptul – pe care sunt nevoiți să le nască/repete angajații EvZ pentru a-și justifica dezinformările din celebra bulă de săpun născută pe 15 mai de către patronul ziarului:
.
1. „Macovei și Tăpălagă au intrat în arhiva SIPA in 5/6 ianuarie 2005 și Macovei a luat un registru cu intrări-ieșiri din 2003”.
Păi, să ne înțelegem: SIPA a fost desființată în 2004, documentele ei,
vechii și noii angajați au fost preluați de DGPA în baza HG 737/2004.
Această DGPA a funcționat până în 30 iunie 2006 când se adună într-un
singur loc, în clădirea ANP din București, toate documentele fostei SIPA
și ale DGPA. Repet, celebra „arhivă SIPA” s-a constituit în iunie 2006,
în baza HG 127/2006 și HG 586/2006
și în această arhivă ministrul Macovei nu a intrat niciodată, iar
Tăpălagă era plecat din MJ încă de pe la mijlocul anului 2005. Așadar,
până la desființarea ei, DGPA/SIPA era o direcție din cadrul MJ aflată
în subordinea directă a ministrului grație unor regulamente elaborate de
miniștrii anteriori și unde ministrul sau consilierii săi putea avea
acces oricând. Dar, pe bune, din marea sustragere anunțată pe 15 mai la
atâta s-a ajuns?: un registru – chipurile – luat în 5/6 ianuarie 2005
pentru că un securist de la SIPA spune asta??
.
2. „Danilet a mințit când spune că a
intrat în Arhivă SIPA in 2007, fiindcă un redactor de radio la RRA il
întreabă dacă a intrat în 2006 și el spune că nu”. Mărturisesc că mă depășește logica celui care a putut scrie așa ceva.
.
3. „În arhiva SIPA s-a intrat în 2006 fiindcă există un Ordin al ministrului care numește o prima comisie in acest sens”. Da, după ce s-a decis desființarea SIPA prin HG 127/2006 ,
ministrul justiției a numit o primă comisie. Dacă cineva citește art 2
alin. 2 din HG 127 va vedea cu ce trebuia să se ocupe această comisie:
de inventarierea patrimoniului SIPA/DGPA în vederea închiderii
serviciului, eliberării angajaților din funcție, transmiterea fondurilor
bănești. De altfel, doi membri ai acestei prime comisii au spus EvZ că
nu au intrat în arhivă (Oprea și Danileț). Dar, să ne înțelegem: și dacă
ar fi intrat, nu era nicio problemă cât timp ar fi fost autorizați.
Însă, așa cum am spus: arhiva este constituită la ANP, documentele
depuse, iar ușile sigilate în 30 iunie 2006. Deci membrii comisiei de
inventariere nu aveau cum să intră în arhiva încă inexistentă!
.
4. „Danileț vorbește la Ambasada SUA despre SIPA” și se face trimitere aici la o stenogramă Wikileaks datată
2009 care a apărut la noi în 2011. Precizez faptul că nu este o crimă
să vorbești la o Ambasadă, ci e o mare onoare ce ți se face. Eu am avut
onoarea de a fi invitat la ambasade numai după 2011, când am devenit
membru CSM. Dar în mod cert este o minciună cum că aș fi vorbit la
Ambasada SUA despre SIPA: în primul rând că nu am fost la Ambasada SUA
până în 2011, apoi pentru că acest subiect nu mai era de actualitate în
2011 după ce în presă aceeași oameni redeschideau subiectul în mod
constant cu noi și noi speculații, și în al treilea rând pentru că dacă
la Ambasadă sau oriunde mi s-ar fi cerut amănunte despre SIPA le-aș fi
dat întocmai așa cum am spus public de atâtea ori despre abuzurile SIPA
și controlul sistemului juridic de către clasa politică anterioare lui
2004 și nu aș fi avut vreo problemă să recunosc, din moment ce primele
mele declarații pe acest subiect sunt din mai 2007.
Însă, este de reținut că am participat la o conferința în 2009
organizată de judecători pe tema serviciilor secrete și justiție, unde
am făcut afirmații de tipul celor ce apar in continutul Wikileaks și au
participat și oaspeți străini. Apropo, asta o spun in 2015 chiar in EvZ,
intr-un interviu dat lui Turcescu.
.
5. „Băsescu spune că Danileț minte că în arhiva s-ar
afla informații personale despre judecători, întrucât fiica lui a fost
supravegheată in baza unui mandat emis de judecători” . Nu văd
unde e minciuna. Dar trecând și peste asta, îmi permit să spun că:
informațiile scrise despre magistrați de către agenții SIPA pe baza
zvonurilor nu cred că pot fi comparate cu redările unor discuții
ambientale sau telefonice făcute în baza unei autorizații date de un
judecător în cursul unui proces penal. Aceasta nu poate fi nici pe
departe un motiv de desecretizare a documentelor despre magistrați din
Arhiva SIPA.
.
6. „Macovei și echipa ei nu au avut certificat ORNIIS pentru a accesa arhivă”. Pentru a avea acces la documente clasificate, e nevoie de o autorizație de la conducătorul instituției emise pe baza unui certificat ORNIIS. Subsemnatul am obținut această autorizație în anul 2005 și nu-mi amintesc dacă până în 2007, când am intrat în arhiva SIPA/DGPA, am avut nevoie de așa ceva. Oricum, cei care fac afirmația asta mint pentru că o astfel de evidență a celor care au avut certificat ORNIIS este clasificată.
.
7. „Danileț a făcut plângere la DIICOT împotriva lui Andronic”. Împotriva lui Andronic sau a EvZ nu am făcut nicio plângere, dar cu siguranță voi face una. Deocamdată am făcut o plângere la Parchetul ICCJ, declinată la DIICOT, cu privire la sustragerea unor documente din arhiva SIPA/DGPA așa cum spune Andronic în EvZ că ar fi avut loc și pentru care nu aduce nicio dovadă. Subliniez, nu există nicio dovadă că o asemenea faptă ar fi avut loc și, în niciun caz, eu nu sunt implicat în așa ceva.
.
PS: Remarc in continuare că EvZ este in posesia unor
documente clasificate. Așadar, jurnaliștii de la EvZ sunt în legătură cu
agenți SIPA sau membrii din comisiile ulterioare echipei Macovei, care
își încalcă comit infracțiuni trimițând către redacție aceste documente.
Realitatea crudă pentru cei de la EvZ este că niciun document de acest
gen nu menționează o singură nelegalitate făcută de Macovei și echipa
ei. Evident, să închizi un serviciu secret este o faptă care nu se
uită…Evident, aflându-se în contact cu persoane care au lucrat în
SIPA/DGPA sau au intrat în arhivă, nu m-ar mira să înceapă să iasă de
acolo informații compromițătoare la adresa unor persoane și să fie asta
pus pe spatele echipei Macovei.
.
PPS: Mai remarc că cei – chipurile – preocupați de SIPA fac doar speculații referitoare la arhiva și accesul la ea care a fost perfect legal, dar nu exista niciun interes cu privire la o adevărată investigație: cine și în ce scop a colectat ani de zile acele informații. Poate că dacă ar face acest lucru ar fi nevoiți să recunoască public un mare fapt: odată cu reforma justiției din 2004-2005, la care echipa Macovei și-a adus din plin aportul, a început independența justiției. Iar asta s-a concretizat și în condamnările răsunătoare de până acum, atât de deranjante pentru mulți.
Arhiva SIPA. 1
„ Prima săptămână de minciuni ”
În săptămâna 15-22 mai 2017 au apărut o serie de minciuni despre arhiva SIPA. Astfel s-a creat în mod voit un fel de legendă cu scopul de a deruta opinia publică cu privire la misiunea justiției și, cine știe, poate chiar de a intimida acum pe unii magistrați care au spre soluționare în această perioadă cauze extrem de importante. Remarc în continuare că nimeni nu este interesat de ce a apărut acest serviciu secret, cum și-a îndeplinit obligațiile, de ce au fost spionați magistrații și, mai ales, nu se face legătura între lipsa marilor dosare judiciare în perioada când exista serviciul și apariția acestor dosare după ce el este desființat. Mai jos, demontez fiecare dintre alegațiile apărute în spațiul public:
Macovei și-a sustras propriul dosar de la SIPA (Mocanu și A3): Documentele produse de SIPA erau topite o dată la cinci ani. Macovei a venit la MJ în decembrie 2004, când SIPA se transformase deja în DGPA. În Arhiva sigilată în februarie 2006 erau/sunt documente din 2001-2005; or, Macovei plecase din magistratură în 1991, prin urmare când a devenit ministru nu putea avea acces la vreo informație de când fusese ea procuror care să fi fost colectată de SIPA, care de abia se înființa în 1991 și, până în 1997, avea să se ocupe doar de deținuți, nu și de magistrați.
O cercetătoare CNSAS a expertizat arhiva SIPA (EVZ și RTV): Niciun expert, cercetător sau istoric de la CNSAS nu a avut contact fizic cu arhiva.
În arhivă era un xerox ultraperformant (Andronic și Mocanu): în Arhivă nu este loc nici de mișcat un om, darămite de instalat un xerox. Șeful comisiei de inventariere a arhivei de pe vremea lui Chiuariu a declarat că exista un copiator în sediul ANP, dar în afara Arhivei și care deservea birourile din această instituție.
Tapalaga a avut acces la arhivă (Andronic, Mocanu): arhiva SIPA s-a constituit în iunie 2006. Tapalagă a lucrat la MJ doar în primele luni din 2005.
Camerele din interiorul arhivei nu au funcționat pe vremea comisiei Macovei (Andronic): Contractul pentru instalarea camerele video s-a încheiat în februarie 2007, adică în perioada când sunt numiți membrii din comisia Macovei. Este stupid să crezi că mai întâi MJ comandă camere, ca apoi cineva de la MJ să le deregleze ca să permită accesul nesupravegheat al comisiei. Oricum, camerele sunt instalate pe hol și fuseseră îndreptate către ușile arhivei. Revizia anuală a avut loc în septembrie 2007 când se remediază defecțiuni la sistemul de filmare, nu la camerele video de pe hol. Macovei părăsise MJ în aprilie 2007, iar restul echipei în luna mai 2007.
Echipa Macovei a distrus sau rescris hard-diskurile conținând arhiva SIPA (Andronic): echipei Macovei nu i s-a predat vreun hard disk sau alt suport în afara documentelor imprimate, care nu erau înregistrate, opisate, inventariate în vreun fel. Tot așa sunt găsite de echipa numită de Chiuariu.
Echipa Macovei a copiat documente din arhivă pe care i le-a dat acesteia (Andronic): Macovei avea în subordine DGPA (fosta SIPA) când a ajuns ministru, deci nu era nevoie să desființeze un serviciu pentru a beneficia de documentele sale, ci ca ministru putea să ordone obținerea unor informații de competența acestuia. Din fericire, Macovei e cea care a decis desființarea acestui serviciu. Eu nici măcar nu am divulgat către ministru informațiile găsite, iar de sustras documente nici nu poate fi vorba, acest lucru fiind infracțiune și urmând a fi lămurit în zilele următoare de către DIICOT.
Danileț a făcut ștersături și adnotari de mână în notele informative (Andronic): Notele informative sunt scrise la mașina de scris sau la computer, deci nu aveau cum să fie modificate de mână. Eu sunt cel care în mod public am făcut în anul 2009 afirmația că unele au o mențiune scrisă de mână „către cabinetul ministrului”. O modificare a unor documente și, mai ales, o stabilire a autorului ei nu se poate face decât printr-o expertiză, ceea ce nu a solicitat nimeni și nici nu s-a făcut vreodată. Oricum, este exclus ca eu să fac vreo modificare a unui document oficial, fie el și nelegal.
Din arhivă au dispărut pe vremea lui Macovei 12-14 dosare ale unor judecători care apoi au avansat pe scară ierarhică (Andronic): Din 2005 întreaga carieră a magistraților este gestionată de CSM. Cu sau fără aceste documente în posesia ministrului, cariera lor nu mai putea fi influențată, așa cum se întâmpla înainte. Pe vremea ministrului Macovei nu aveau cum să dispară documente din arhiva SIPA, pentru simplul motiv că acele camere erau sigilate. Interesant, fostul judecător Corneliu Turianu afirmă în anul 2016 că dosarul lui și a încă 16 magistrați a dispărut din arhiva SIPA pe vremea ministrului Chiuariu.
Arhiva SIPA a fost spartă (Costiniu și Mocanu): Arhiva SIPA se află în două camere sigilate, în spatele unor uși cu grilă de metal, din sediul ANP. Niciodată nu a fost raportată o spargere la ANP sau la Arhiva SIPA. Dar în 2005 a fost găsit un fișet spart în sediul MJ, unde se afla dosarul de achiziție publică cunoscut drept „Palatul de Justiție” și de acest lucru au aflat mai mulți funcționari din minister. Însă arhiva SIPA avea să se constituie un an mai târziu.
Danileț a dus secrete la Ambasada SUA (Ciutacu, Ciuvică, Abraham, Bolcaș): nu am fost niciodată la Ambasada SUA să vorbesc despre SIPA și, în nici un caz, mai înainte de 2011, când am fost invitat la sărbătoarea națională a SUA. Am vorbit despre SIPA oricui m-a întrebat despre ea, inclusiv la o conferință internațională în 2009 când au participat și reprezentanți ai unor ambasade; imediat după acea conferință apar relațiile cuprinse în Wikileaks.
Mai înainte de a fi în sediul ANP, arhiva SIPA a fost în MJ (A3): SIPA a fost o direcție al cărui sediu a fost tot timpul în ANP. La desființarea serviciului, documentele din structura centrală și cele 10 servicii teritoriale s-au adunat direct în două camere de la ANP unde se află și azi. În MJ nu a funcționat nici măcar un birou al SIPA; documente ale SIPA nu au fost depozitate/arhivate în MJ.
Norica Nicolai a fost respinsă ca ministru pe baza dosarului din arhiva SIPA (Realitatea TV): Norica Nicolai este respinsă de Președintele Statului pentru funcția de ministru al justiției în anul 2008. Arhiva fusese sigilată în 2006 și cuprindea documente din 2001-2005. Or, Norica Nicolai părăsise magistratura în 1991; mai mult, Parchetul General a confirmat că el a furnizat Președintelui mapa profesională, acest lucru figurând și în decizia 98/2009 a CCR.
Serviciile secrete au fost interesate de documentele din arhiva SIPA (A3): Niciun document din arhiva SIPA nu a fost predat vreunei instituții de stat, căci inventarierea nu s-a terminat nici de către comisia Macovei, nici de către cea numită de Chiuariu, întrucât amândoi miniștrii și-au încetat intempestiv activitatea. Cel puțin Macovei a avut o delimitare clară a justiției de serviciile de informații. De altfel, ea este cea care a introdus în Legea 303/2004 obligația magistraților de a declara dacă au fost colaboratori, informatori sau agenți ai securității, interdicția ca astfel de magistrați să ocupe funcții de conducere sau să fie membri CSM, precum și interdicția ca magistrații să fie colaboratori, informatori sau agenți ai actualelor servicii de informații.
Magistrații au dat condamnări răsunătoare în ultimii ani fiind șantajați cu documentele din arhiva SIPA (speculație generalizată): Pe de o parte, fiecare din cei care au avut acces legal la arhiva SIPA sunt obligați prin lege să păstreze confidențialitatea informațiilor, altfel riscă închisoarea. Pe de altă parte, legea din 2004 obligă magistrații asupra cărora se exercită forme de presiune să anunțe CSM. De asemenea, magistrații au posibilitatea de a sesiza Parchetul pentru șantaj. În ultimii 13 ani nu am auzit de nicio astfel de sesizare ca urmare a unor presiuni, intimdări sau amenințări pe baza informațiilor colectate de SIPA.
Împotriva dezinformării. 3
„ Judecătoarea Camelia Bogdan a primit bani de la una din părțile procesului”

Informația este eronată. Astfel, judecătoarea Camelia Bogdan a soluționat acum trei ani cauza penală cunoscută în presă drept „dosarul ICA”, finalizat prin condamnarea unui inculpat la 10 ani închisoare și confiscarea sumei de 100 milioane lei. În luna februarie a acestui an CSM a decis excluderea ei din magistratură drept sancțiune disciplinară. Citind hotărârea nr. 1J din 8.02.2016 a secției de judecători a CSM ne lămurim asupra motivului excluderii: acesta nu are legătură cu dosarul soluționat, prin urmare nu există niciun efect cu privire la soluția de condamnare din dosarul penal menționat. Așadar judecătoarea a fost sancționată pentru că a pregătit în domeniul anticorupției niște funcționari dintr-un minister (nu personal din justiție, lucru permis de legislație magistraților), fiind plătită din fonduri externe în cadrul unui program implementat de o societate comercială (așadar nu din fondurile uneia dintre părțile din dosarul soluționat de ea).
