UPDATE: Toate erorile evidenţiate de VeDem Just au fost corectat prin Ordinul nr. 2342/2023. Acum Normele pun în aplicare Legea.
Drepturile pacientului sunt prevăzute în Legea nr. 46/2003. Unul dintre acestea este cel cu privire la confidențialitatea datelor medicale, chiar și după deces – este vorba de toate informațiile ordonate în șase categorii: starea medicală, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale (art. 21). Acestea pot fi furnizate numai când pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres (art. 22).
S-a pus problema ce se întâmplă dacă pacientul nu poate sau nu apucă să își dea consimțământul de furnizare a datelor sale (este adus la spital în stare gravă, sedat, intubat, inconștient, hipoacuzic etc) și între timp decedează – cine are acces la datele sale medicale? Răspunsul se află în modificările aduse în luna martie prin OUG nr. 6/2023: cele șase tipuri de informații de mai sus pot fi furnizate, la cerere, următoarelor persoane, în ordinea de mai jos: a) soțului supraviețuitor; b) descendenților; c) ascendenților/tutorilor; d) rudelor în line colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Legea arată însă că situațiile în care pacientul nu își poate exprima consimțământul și modelul declarației pe care o vor complete urmașii săi când solicită informațiile medicale vor fi arătate în Normele metodologice.
Vineri a apărut Ordinul MS nr. 1372/2023 care aprobă aceste norme, care sunt pline de greșeli de conținut:
1. Legea spune că „Situațiile în care pacientul se află în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul se reglementează prin normele de aplicare a legii”. Normele metodologice arată că „Situațiile în care pacientul se află în imposibilitatea de a-și exprima acordul sunt apreciate și consemnate de medicul curant în foaia de observație”. Așadar, în loc să fie descrise situațiile într-un act normativ care să le arate în mod obiectiv, ele sunt lăsate la latitudinea subiectivă a unei persoane. Deci, legea este încălcată. Noi propunem să fie preluate situațiile arătate în preambulul OUG nr. 6/2023.
2. Legea spune că „se comunică toate informațiile privind starea medicală, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale”. Normele spun că se comunică „datele consemnate în foaia de observație a pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul etc.”. Acest „etc” nu are ce căuta în normele de aplicare a unei legi. Nu există eventuale „alte date” pe care ar trebui să le știe urmașul și pe care ar putea să le ceară policlinicii sau spitalului. Legea e clară, trebuie comunicate toate cele șase categorii de informații.
3. Formularul din Norme spune că urmașul trebuie să completeze niște spații libere în care arată că solicită „următoarele documente medicale”. Din nou arătăm că legea spune că trebuie comunicate TOATE cele ȘASE tipuri de informații, urmașul neavând de unde ști tipul și numărul de documente medicale care să îi fie furnizate.
4. Legea spune că „Persoanele – și sunt enumerate expres: a) soțul supraviețuitor; b) descendenții; c) ascendenții/tutorii; d) rudele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv – vor depune la conducerea unității sanitare o declarație pe propria răspundere”, iar „modelul declarației se va publica drept anexă la normele de aplicare a legii”. În Norme se prevede un tabel unde solicitantul informațiilor trebuie să bifeze la șapte categorii de urmași din care face parte și din care nu face parte:
a) A marca DA și NU la fiecare rubrică este un nonsens: din moment ce ești soț, nu poți fi copil al decedatului; din moment ce ești mama, nu poți fi sora decedatului. Așadar, trebuia o singură opțiune, nu șapte!!
b) Legea spune că „descendenții” pot cere informațiile medicale. Normele spun că cel care cere poate fi „descendent fiu/fiică”. Lipsa parantezei duce la reglementarea unei categorii de urmași inexistentă în legislație. Bănuind că a fost doar omisă paranteza înainte și după „fiu/fiică”, arătăm că , potrivit art. 975 alin. (1) din Codul civil, „Descendenții sunt copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit” – așadar copiii, nepoții, strănepoții, stră-strănepoții etc. Prin urmare, legea dă dreptul oricărei persoane din clasa descendenților să obțină datele medicale ale pacientului, dar normele limitează doar la descendenții de gradul I, copiii. Limitarea este contrară legii.
c) Legea spune că „ascendenții” pot cere informațiile medicale. Normele spun că cel care cere poate fi „ascendent (mama/tata)”. Potrivit Codului civil, ascendenții sunt de două categorii: „Ascendenții privilegiați sunt tatăl și mama defunctului” (art. 976 alin. 1) – așadar părinții; și „Ascendenții ordinari sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepția părinților acestuia” (art. 982 alin. 1) – așadar bunicii, străbunicii, stră-străbunicii etc. Prin urmare, legea dă dreptul oricărei persoane din clasa ascendenților să obțină datele medicale ale pacientului, dar normele limitează doar la ascendenții de gradul I, cei privilegiați. Limitarea este contrară legii.
d) Legea spune că „rudele în line colaterală până la al patrulea grad inclusiv” pot cere informații medicale. Normele cuprind o dezvoltare, dar, în loc să arate în concret despre ce rude colaterale e vorba, conțin un tabel enumerând: „rudă în linie colaterală grad I, grad II, grad III, grad IV”.
Codul civil arată că există două categorii de colaterali: „Colateralii privilegiați sunt frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora, până la al patrulea grad inclusiv cu defunctul.” (art. 976 alin. 1) – adică frații (rude de gradul al doilea), nepoții de frate (rude de gradul al treilea) și copiii nepoților de frate (rude de gradul al patrulea); și „Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepția colateralilor privilegiați” (art. 983 alin. 1) – adică unchii (rude de gradul al treilea) și verii primari (rude de gradul al patrulea). Aceste grade de rudenie sunt reglementate în art. 406 alin. (3) Codul Civil.
În primul rând este de observat că în legislație nu există „colaterali de gradul întâi” cum menționează Normele. De asemenea, ne este greu să credem că, în condițiile unei lipse a educației juridice elementare pentru cetățenii obișnuiți, o mătușă, un nepot sau un verișor va ști ce grad de rudenie are cu pacientul decedat. Adică, cel care a redactat Normele a simțit nevoia să explice ce înseamnă ascendent (cel puțin o parte a acestora, tatăl și mama), dar nu să explice ce înseamnă colateral de gradul III. Or, rostul normelor de aplicare a unei legi este tocmai să faciliteze aplicarea legii și să o explice.
