Avocat Ioan Mircea David
Legea nr. 186/2021, intrată în vigoare la data de 05 iulie 2021, a modificat Codul penal în scopul de a ocroti mai bine relațiile sociale privind libertatea și integritatea sexuală. Modificarea legislativă poate produce implicații serioase, atrăgând răspunderea penală inclusiv a rudelor sau colegilor persoanei vătămate.
Un prim exemplu în acest sens este cel al unui minor în vârstă de 13 ani care este victima unei infracțiuni de viol. Aceasta își înștiințează familia, însă părinții săi nu înștiințează de îndată autoritățile. Astfel, ei devin subiecți activi ai infracțiunii de nedenunțare în forma din art. 266 alin. (11) Codul penal, introdusă prin Legea nr. 186, căci legiuitorul nu a avut în vedere vreo cauză de nepedepsire pentru ei, așa cum prevede pentru membrii de familie ai autorului infracțiunii, în cuprinsul art. 266 alin. (2) C.pen.
O altă situație este aceea în care se săvârșește infracțiunea de hărțuire sexuală, reglementată de dispozițiile art. 223 C.pen, cu privire la minorul de 16-18 ani. Este vorba de situația în care victima minoră este intimidată prin pretinderea de favoruri sexuale provenite din partea unui coleg de birou, acest aspect fiind cunoscut de ceilalți colegi care aud discuțiile repetate. Ei observă atitudinea autorului și situația victimei, dar cu toate acesta nu anunță imediat autoritățile, considerând că relația de serviciu și colegialitatea primează în fața unor gesturi sau a unor discuții inițiate de hărțuitor. Astfel, colegii de birou al victimei hărțuite pot răspunde penal pentru infracțiunea de nedenunțare, în forma din art. 266 alin. (11) Codul penal.
Un ultim exemplu este infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale, reglementată de dispozițiile art. 222 C.pen. Să presupunem că un minor în vârstă de 12 ani este lăsat în grija unei persoane majore cât timp părinții copilului sunt la lucru. Această persoana observă pe ecranul laptopului că minorul poartă o conversație cu un adult care îi propune să se întâlnească pentru a întreține relații sexuale. Deși observă conversația, persoana care are grijă de minor preferă să nu intervină și, astfel, nu le semnalează nimic părinților minorului. În acest caz, adultul comite infracțiunea de racolare a minorilor în scopuri sexuale, iar persoana care îngrijește minorul ar răspunde penal pentru noua infracțiune de nedenunțare.
Cu toate acestea, situația se modifică dacă cel cu conversa minorul este chiar fiul major al persoanei care are grijă de el. Într-o astfel de ipoteză ar fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de dispozițiile art. 266 alin. (2) C.pen.. Aceasta pentru că autorul infracțiunii de racolare a minorilor în scopuri sexuale este membru de familie cu persoana care avea în grijă minorul și care, potrivit modificărilor intervenite asupra art. 266 alin. (11) C.pen. avea obligația de a înștiința autoritățile cu privire la acea infracțiune.
În concluzie, apreciez că modificarea legislativă este menită să protejeze mai bine minorul și să sancționeze mai bine o seamă de conduite neconforme. Însă legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere anumite garanții sau eventuale cauze de nepedepsire pentru persoanele care cunosc incidental comiterea unei astfel de infracțiuni. Absența unor astfel de precizări suplimentare poate atrage răspunderea penală, deși conduita acestora nu ar fi reprezentat un impediment în tragerea la răspundere a autorului infracțiunii a cărei nedenunțare se consideră că a avut loc.
