În data de 1 martie 2022, CtEDO a condamnat România în cauza I.V.Ț pentru încălcarea vieții private a unui elev minor intervievat de presă în absența acordului părinților.
În anul 2012, un elev a decedat în timpul unei excursii școlare cu trenul. În fața școlii, un reporter a intervievat un coleg, care nu fusese în excursie. El avea 11 ani, iar profesorii sau părinții nu și-au exprimat acordul pentru interviu. În urma reportajului, a fost recunoscut de colegi, care au manifestat o atitudine ostilă, iar mama obligată de conducerea școlii să se angajeze că nu va mai da declarații.
În fața instanțelor naționale, prin mama sa, copilul a introdus o acțiune civilă pentru daune morale pentru împotriva societății de televiziune. Prima instanță i-a dat dreptate și a obligat jurnaliștii să plătească 200.000 lei daune morale pentru că au folosit chipul său fără voie și a lipsit acordul părinților necesar conform Deciziei nr. 220/2011 al Consiliului Naţional al Audiovizualului, iar copilul a avut de suferit prin atitudinea colegilor. În apel, soluția a fost răsturnată: subiectul este de interes public și jurnalistul nu este responsabil de atitudinea colegilor și conducerii școlii față de elevă. Curtea de Apel a menținut soluția din apel.
CtEDO a reamintit că atunci când statul ia măsuri în privința protejării vieții private, trebuie să țină cont că minorii sunt vulnerabili. Întrucât jurnaliștii au responsabilități, în cauza Dupate contra Letonia sunt stabilite criteriile de analiză a interferenței dintre libertatea de exprimare și dreptul la viață privată – or, acestea nu au fost analizate de instanțele superioare române:
– Subiectul reportajului și contribuția acestuia la o dezbatere de interes public: reportajul de știri care includea interviul a vizat un subiect de interes public, și anume deficiențe ale școlii în organizarea unei excursii școlare;
– Notorietatea reclamantului și conduita lui anterioară: era un elev în vârstă de 11 ani la momentul interviului, nefiind o figură publică sau demnă de presă. Dimpotrivă, era minoră, iar exercitarea dreptului la ocrotirea imaginii sale era supravegheată de părinții ei;
– Circumstanțele în care au fost realizate imaginile și conținutul, forma și consecințele difuzării reportajului de știri, inclusiv a interviului: părinții nu și-au dat acordul pentru difuzarea interviului; reclamanta era ușor de recunoscut pe înregistrarea video pusă la dispoziția instanței de către compania privată de radiodifuziune pârâtă, iar ea a fost recunoscută efectiv de colegii de școală și de profesori, fie și numai după vocea ei, care nu fusese denaturată în niciun fel pentru a-i proteja imaginea și intimitatea; Curtea are îndoieli cu privire la contribuția la o dezbatere de interes public a expunerii opiniilor reclamantului, copil care nu a fost martor la evenimentul în cauză.
Curtea a concluzionat că raportarea evenimentelor dramatice în jurul sau care implică minori necesită furnizorilor de servicii media audiovizuale să își îndeplinească datoria de informare a publicului, protejând în același timp identitatea minorilor implicați. Dezvăluirea informațiilor referitoare la identitatea acestora ar putea pune în pericol demnitatea și bunăstarea copilului chiar mai grav decât în cazul persoanelor adulte, având în vedere vulnerabilitatea lor mai mare, ceea ce atrage garanții legale speciale. Curtea a decis că în cazul de față a fost încălcat art. 8 din CEDO.
