1. Libertatea de exprimare implică dreptul de a căuta, primi și transmite informații și idei. Este extrem de importantă pentru existența democrației. Progresul unei societăți nu ar fi posibil fără ca oamenii să aibă posibilitatea de a se exprima și de a critica. Există preconcepția că dacă ai libertatea de exprimare poți spune orice, oriunde și oricând. Ei, bine, nu este așa: „Libertatea ta se întinde până acolo unde întâlnește libertatea mea”, spunea acum 200 de ani filozoful John Stuart Mill.
2. La nivel mondial, libertatea de exprimare este consacrată în dispozițiile art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de ONU în anul 1948. Ca această declarație să devină aplicabilă, statele au semnat un tratat pe care s-au angajat să-l respecte (printre ele s-a aflat și România). Așa a apărut Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, care tot la articolul 19 reglementează libertatea de exprimare.
La nivelul continentului nostru, există două organizații din care România face parte: Consiliul Europei – care privește drepturile omului și Uniunea Europeană – care privește cooperarea politică și economică. Un tratat important semnat de toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei se numește Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (pe scurt, Convenția europeană privind drepturile omului). Acest tratat a apărut în anul 1950 și este aplicat în România începând cu anul 1993. În articolul 10 se explică la primul paragraf în ce constă acest drept, iar la paragraful următor care sunt limitele acestuia. La nivelul Uniunii Europene, a apărut în anul 2000 Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care se aplică începând cu anul 2010 în toate cele 27 de state membre. Libertatea de exprimare este cuprinsă la articolul 11.
În România există obligația de a respecta atât tratatele internaționale la care țara noastră este parte, cum sunt cele menționate mai sus, cât și legislația internă. În Constituția României, se prevede la art. 30 că orice persoană este liberă să își exprime gândurile, opiniile, credințele şi creațiile de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, iar acestea sunt inviolabile.
În același timp, Constituția arată că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. De asemenea, interzice: defăimarea țării şi a națiunii; îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă; incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică; manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
De reținut că, în art. 31 se prevede că mijloacele de informare în masă, publice şi private sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
3. Legea nu face distincție între mediul online și cel offline. Prin urmare, regulile de mai sus se aplică persoanelor indiferent că ele comunică față în față, prin intermediul televizorului, ziarelor tipărite, prin telefon sau cu ajutorul internetului. De asemenea, nu are importanță că se comunică verbal, în scris, prin gesturi, prin desene. Nu are importanță nici că se comunică doar între două persoane, la o adunare de mai multe persoane și nici măcar dacă este vorba de un protest mut.
4. Ținând seama de aspectele de mai sus, rezultă că pentru a nu avea probleme cu legea, trebuie să avem în vedere următoarele:
- putem participa la viața publică cu interes pentru colectivitatea din care facem parte; aceasta înseamnă că putem căuta informații despre instituții și autorități, ne putem informa din diverse surse pentru a o selecta pe cea mai credibilă, putem critica modul în care aleșii iau decizii ori modul în care funcționează instituțiile;
- putem critica, dar aspectele invocate trebuie să conțină aspecte reale, nu inventate; până și presa (care se bucură de cea mai mare doza de libertate de exprimare, permițându-i-se chiar o doză de exagerare) este obligată să informeze în mod corect opinia publică;
- putem distribui informații pe internet către cineva sau despre cineva, dar evităm: insultarea (batjocorirea, înjurarea); calomnierea (adică să spună minciuni despre anumite persoane, atrăgând disprețul celorlalți); amenințarea sau șantajul, căci autorul riscă să i se facă dosar penal; distribuirea de fotografii sau înregistrări din interiorul casei cuiva fără acceptul acelei persoane.
5. Încălcarea regulilor cu privire la libera exprimare atrage diverse forme de sancțiune. De exemplu:
- dacă o persoană face gălăgie noaptea pe stradă, va fi amendată de polițist pentru tulburarea liniștii publice;
- dacă un elev șoptește la ore răspunsul corect unui alt elev, el va fi sancționat disciplinar de către diriginte;
- dacă un judecător comentează în mod public dosarele pe care el le soluționează, atunci va fi sancționat disciplinar de către Consiliul Superior al Magistraturii;
- dacă un militar dezvăluie planurile secrete ale unei tabere militare, atunci va fi pedepsit cu închisoarea;
- dacă o persoană, într-un proces, este ascultată ca martor ocular sau din auzite și induce în eroare organul legii, atunci va fi pedepsită cu închisoarea pentru „mărturie mincinoasă”;
- dacă la o emisiune televizată se fac afirmații despre o persoană și acesteia nu i se cere punctul de vedere, Consiliul Național al Audiovizualului va aplica postului T.V. un avertisment, o amendă sau chiar i se va suspenda dreptul de a transmite o perioadă de timp;
- dacă o persoană publică o carte în care copiază ceea ce a scris altcineva înaintea lui și nu citează autorul, va fi pedepsit cu închisoarea pentru „plagiat” și va plăti o despăgubire bănească adevăratului autor;
- dacă cineva distribuie fotografii sau filmulețe înfățișând aspecte ale vieții sexuale implicând un minor, comite infracțiunea de „pornografie infantilă” și riscă închisoare;
- dacă se fac afirmații discriminatorii cu privire la anumite categorii de persoane (romi, homosexuali, maghiari etc.) atunci Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării va aplica o amendă;
- dacă un elev umilește sau jignește un alt elev sau un profesor, la cererea victimei va fi obligat de judecător să plătească o sumă de bani numită „daune morale”;
- dacă un profesor insultă sau amenință un elev, el va fi pedepsit de către judecător pentru săvârșirea infracțiunii de „purtare abuzivă”;
- dacă este amenințat un om al legii, infracțiunea este „ultraj”.
6. În concluzie: Suntem liberi în mod absolut să gândim orice. În momentul în care vorbim, scriem sau gesticulăm, trebuie să respectăm anumite reguli pentru a proteja interesele și drepturile celor din jur. Regulile nu restrâng libertatea noastră de exprimare, ci o descriu, astfel încât să se asigure tuturor celor din jur plenitudinea drepturilor lor.
jurist Gianina Clop, voluntar VeDem Just
