Salut eliminarea din Codul penal a posibilității părților de a se împăca în cazul furtului calificat. Legea 274/2020 s-a publicat în această seară în Monitorul Oficial.
Noul Cod penal publicat în 2009 a prevăzut ca în cazul infracțiunilor de furt simplu, furt calificat și furt de folosință, victima să decidă dacă e cazul să înceapă sau să stopeze procesul penal și asta numai dacă autorul este membru de familie, tutelat sau găzduit de victimă, prin formularea, respectiv retragerea plângerii prealabile (art. 231).
Nici nu intrase în vigoare Codul penal, că prin legea de punere în aplicare a apărut o prevedere care permite împăcarea dintre autor și victimă pentru cele trei forme de furt, indiferent de eventuala legătură dintre cei doi (art. 231 alin. 2). Aceasta este forma valabilă și astăzi, doar că prin pct.2 din Legea nr. 274/2020 publicată azi în M.Of. nr. 1144 și care va intra în vigoare în data de 29.11.2020 se modifică aceste dispoziții: se permite în continuare împăcarea pentru furt simplu și furt de folosință, dar se exclude împăcarea pentru furtul calificat.
Ce se întâmpla în practică de a fost necesară această modificare? Să presupunem că hoții furau noaptea, prin efracție, deghizați, prin violare de domiciliu sau având asupra lor arme. Victima anunța poliția. Poliția începea cercetările, urma prinderea. Veneau cu hoții la procuror care propunea arestarea. Mai ales dacă erau recidiviști și fără loc de muncă și acționând în grup, judecătorii dispuneau arestarea preventivă. În cursul anchetei, hoții găseau o cale să convingă victima să se împace. De regulă, îi cumpărau acesteia acceptul sau o amenințau.
Am avut un caz în care inculpatul a comis furt din locuință, a fost anchetat în stare de libertate și pentru că victima a refuzat să se împace, infractorul venea în fiecare dimineață în fața imobilului când victima pleca la serviciu și spunea doar atât „Bună dimineața!”. Ei, cât poți să reziști la o asemenea presiune să vezi zilnic în fața casei unde ieși cu copiii pe cel care ți-a intrat în apartament și ți-a cotrobăit prin lucruri?! Victima a decis să scape acceptând împăcarea și, astfel, procurorul a închis dosarul.
Cunosc multe cazuri de furt a unor autoturisme scumpe. Poliția începe cercetările, dă mașina în căutare peste tot, o găsesc în străinătate, victima fericită intră în posesia ei din nou, după care decide să se împace cu hoții. Practic, polițiștii au acționat ca un fel de recuperatori plătiți de stat. Dar munca lor este zero față de faptul că hoții rămân în libertate și le dau, apoi, din nou de lucru.
De regulă, la 10 furturi, doar 5 sunt reclamate și doar în 2-3 cazuri se descoperă cine este hoțul care face orice să se împace cu victima. Așa că hoțul își face o socoteală și iese în profit: dacă din 10 furturi este prins doar pentru două, el este în stare să restituie victimelor chiar mai mult decât a furat, doar să se împace cu el și astfel dosarul să se închidă. Hmmm…cine e prost să nu se împace în astfel de situații?
Dar, cel mai tare caz a fost un furt tip suveică: tatăl și fata furau împreună din mai multe apartamente. Când se găsea cine e hoțul, tatăl recunoștea întotdeauna. În timpul ăsta, fiica venea cu banii înapoi la victimă și o implora să se împace cu tatăl său că e singurul ei sprijin bla, bla. Ba chiar dădea și ceva în plus. De unde avea fata bani? Din alte furturi pe care le comitea. El era apoi eliberat, iar se apucau de furat. Acolo unde era reclamat, el recunoștea și totul într-un circuit fără sfârșit. S-a ajuns ca polițiștii să roage victimele să nu se mai împace cu autorii, că ei lucrează degeaba.
Nu știu cine a avut ilustra idee în anul 2012 să facă modificarea aceasta la codul penal încă neintrat în vigoare. Dar a gândit prost de tot. În fiecare an numărul împăcărilor la furt calificat au fost aproape 10.000 (pentru o statistică semestrială, vezi AICI). Au trecut 6 ani până ca lucrurile să fie îndreptate. În timpul acesta, o grămadă de hoți au fost în libertate și au comis un număr uriaș de fapte pe care organele legii nu le-au putut investiga mai departe și infractorii au zburdat la propriu prin societate.
Jud. dr. Cristi Danileț,
Fondator VeDem Just
