Curtea supremă a decis ieri, în mod definitiv, că orice depozit de deșeuri din România poate fi autorizat doar dacă distanța față de zonele locuite este de minim 1.000 m. Acțiunea a fost promovată de av. Diana Ionescu din Baroul Cluj.
Directiva nr. 1999/31/EC privind depozitele de deșeuri are ca scop prevenirea sau reducerea efectelor adverse ale depozitelor de deșeuri asupra apelor de suprafață, apelor subterane, solului, aerului și sănătății umane.
În România, O.G. nr. 2/2021 prevede că „Verificarea amplasamentului unui depozit ține seama de: (…) poziționarea față de zonele locuite existente sau planificate; distanța de protecție față de corpul depozitului trebuie să fie de cel puțin 1.000 m pentru depozitele de deșeuri nepericuloase și periculoase; construcțiile individuale vor fi luate în considerare separat (…)”. Anterior, acest lucru era reglementat prin H.G. nr. 349/2005.
În aplicarea acestei reglementări, Ministerul Sănătății a adoptat Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației. În art. 20 alin. 1, ordinul prevede că, în baza unor studii de impact asupra sănătății, distanța poate fi coborâtă sub 1.000 m, fără nicio limită minimă. Interesant, studiile de impact asupra sănătății se realizează la cererea beneficiarului și pe cheltuiala beneficiarului deci sunt întotdeauna în favoarea beneficiarului.
Ieri, 7.04.2022, cu titlu definitiv, justiția a anulat aceste dispoziții, în Dosarul 310/33/2020. Mai întâi, Curtea de Apel Cluj a anulat art. 20 alin. 1 din OMS nr. 119/2004 prin Sentința nr. 138 din 22.10.2020 (citiți AICI), iar Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de Ministerul Sănătății prin Decizia nr. 2158 din 7.04.2022.
