Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în două cauze pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil de către judecătorii de la Judecătoria Deta și de la Judecătoria Ploiești. Aceștia au respins plângerea împotriva soluției procurorului, bazându-se pe declarațiile unor martori pe care nici instanța nu i-a audiat, nici reclamantul sau avocatul nu i-a intervievat.
I. În cauza Buliga c. România (D. 22003/12) este vorba de un petent cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt a unui gard metalic. Inițial, procurorul a constatat că fapta nu este atât de gravă pentru a fi considerată infracțiune și a dat o amendă administrativă, potrivit legii de la acel moment. Petentul a fost nemulțumit și a contestat soluția procurorului la instanță, solicitând audierea de martori pentru a-și susține nevinovăția. Instanța a arătat că ea nu poate să audieze direct martorii, dar a găsit totuși că urmărirea penală este incompletă și a dispus redeschiderea ei.
Chemat din nou de către procuror la audieri, petentul a negat acuzațiile, a cerut audierea de martori și expertizarea bunului bănuit a fi sustras. Procurorul a refuzat expertiza și a audiat martorii în absența petentului și a avocatului său. Soluția a fost, din nou, închiderea dosarului și aplicarea unei amenzi, de data aceasta mai mare. Și această soluție a fost atacată la instanță, care a respins însă plângerea.
Curtea Europeană a constatat că, deși procedura din fața instanței trebuia să se rezume doar la verificarea legalității soluției dată de procuror, totuși aceasta a făcut referire la vinovăția celui cercetat, cu trimitere la declarațiile martorilor. Or, acești martori nu fuseseră audiați de instanță, ci doar de procuror. Mai mult, procurorul nu oferise petentului posibilitatea ca el sau avocatul său să pună întrebări martorilor. Așadar, el nu a beneficiat de un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. d) din CEDO.
România va putea să redeschidă procesul penal, dar va trebui să plătească petentului daune de 4000 euro.
II. În cauza Negulescu c. România (D. 11230/12) petenta a fost acuzată de o persoană că ar fi lovit-o. Ea a fost cercetată de poliție pentru această infracțiune, dar procurorul a considerat că fapta nu este atât de gravă și a închis dosarul aplicându-i o amendă administrativă. Reclamanta a contestat în instanță, dar judecătorul a menținut soluția procurorului argumentând că din certificatul medico-legal aflat la dosar și din declarațiile martorilor audiați de poliție rezultă că reclamanta este autoarea agresiunii.
Curtea Europeană a arătat că instanța românească a analizat vinovăția persoanei cercetate, deși procedura nu îi permitea o analiză a temeiniciei acuzației. A făcut referire la declarația unui martor, dar acesta fusese audiat doar în cursul urmăririi penale. Or, el ar fi trebuit ascultat chiar de instanță, singurele cazuri de lipsă a lui putând fi decesul, teama, sănătatea sau imposibilitatea de a veni. Chiar dacă nu a venit la instanță, se constată că, în cursul audierii sale, reclamantei/avocatului nu i s-a oferit ocazia de a-l interoga. Curtea de la Strasbourg mai arată că instanța ar fi trebuit să trimită cauza înapoi la parchet sau să o rețină pentru a o judeca pe fond. Neprocedând astfel, a încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei.
România va putea să redeschidă procesul penal și va plăti petentei daune de 1000 euro.
VeDem Just remarcă că, prin două decizii anterioare, CCR a declarat constituțional textul legal care limita dreptul instanței de a analiza soluția procurorului doar la actele de urmărire penală și a unor înscrisuri noi. Nu este prima oară când CEDO constată că CCR a decis contrar Convenției Europene a Drepturilor Omului. VeDem Just este de părere că urgent trebuie corectată procedura din art. 341 C.proc.pen care permite atacarea soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată date de procuror, la instanță, care le poate examina doar prin prisma actelor deja existente la dosarul de urmărire penală sau cel mult a unor noi înscrisuri.
jud. Cristi Danileț
