1 martie – Ziua Discriminare Zero

Ziua „Discriminare Zero” este celebrată la nivelul ONU pentru a promova egalitatea în fața legii. A fost înființată de directorul UNAIDS în anul 2014. Prin ea se dorește să crească conștientizarea cu privire la inegalitățile care împiedică oamenii să ducă o viață plină și productivă și se cere guvernelor să își îndeplinească angajamentele și obligațiile de a pune capăt tuturor formelor de discriminare.

UNAIDS a fost înființat în anul 1994 de către Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite (ECOSOC), cu obiectivul de a monitoriza și de a oferi politici și strategii, atât la nivel statal, cât și la nivel global, în combaterea epidemiei cu HIV. Are ca membri state și reprezentanți ai societății civile, inclusiv a purtătorilor de HIV. Militează împotriva nediscriminării persoanelor infectate cu HIV, virusul care provoacă SIDA.

În Ziua Discriminării Zero din acest an, UNAIDS evidențiază necesitatea de a se lua măsuri urgente pentru a pune capăt inegalităților bazate pe venituri, sex, vârstă, stare de sănătate, ocupație, handicap, orientare sexuală, consum de droguri, identitate de gen, rasă, clasă, etnie și religie.

Între discriminare și inegalitate există o strânsă legătură: discriminarea structurală și socială duce la inegalități între indivizi în materie de venituri, educație, sănătate, locuri de muncă; și invers, inegalitatea duce la stigmatizare și discriminări. De aceea, pentru a elimina inegalitățile, trebuie abordată chestiunea discriminării.

Înfruntarea inegalităților și încetarea discriminării sunt esențiale pentru a pune capăt SIDA. Lumea este departe de a-și îndeplini angajamentul comun de a pune capăt SIDA până în 2030 nu din cauza lipsei de cunoștințe, capacități sau mijloace de combatere a SIDA, ci din cauza inegalităților structurale care obstrucționează soluțiile dovedite în prevenirea și tratamentul HIV. De exemplu, cercetări recente arată că bărbații homosexuali și alți bărbați care fac sex cu bărbați au de două ori mai multe șanse de a se infecta cu HIV dacă trăiesc într-o țară cu abordări punitive de orientare sexuală decât dacă locuiesc într-o țară cu legislație de susținere.

Pentru a obține demnitatea tuturor, politicile politice, economice și sociale trebuie să protejeze drepturile tuturor și să acorde atenție nevoilor comunităților defavorizate și marginalizate. Sunt necesare eforturi mai mari pentru eradicarea sărăciei extreme și a foametei și este necesar să se investească mai mult în sănătate, educație, protecție socială și locuri de muncă decente.

Datele despre infecția cu HIV în România sunt disponibile AICI.

Site dedicat: AICI

În România, actul normativ pentru prevenirea și combaterea discriminării este OG nr. 137/2000. Un alt act normativ important este Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Instituția publică care sancționează actele de discriminare este CNCD.

Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Criteriile stabilite de legislația românească sunt: rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Jurisprudența CNCD este disponibilă AICI. Jurisprudența CEDO pe nediscriminare: AICI. Jurisprudența CJUE: AICI. Un manual de drept european privind discriminarea: FRA.

judecător Cristi Danileț

Urmărește-ne:
0