Există un mit care circulă pe internet, cu susţinerea unor persoane care se pretind criminologi, ce afirmă că închisorile sunt pline de consumatori de substanţe, condamnaţi de justiţia română, care nu vrea să se concentreze pe traficanţi. Mai mult, există declaraţii ale unor tineri politicieni cum că se fac dosare penale pentru jumătate dintre copiii şi tinerii din România. Pe fondul acestor susţineri iresponsabile, au apărut în spaţiul public psihologi şi psihiatri care pretind că statul român trebuie să renunţe la pedepsele pentru consumul de substanţe interzise care ar trebui tratat exclusiv ca o problemă de sănătate. Prin statisticile de mai jos infirm categoric aceste afirmaţii.
DOVEZI: În ultima lună am solicitat mai multe date statistici de la CSM cu privire la cauzele finalizate de judecători în ultimii cinci ani. Pentru că aceste date – din păcate – nu sunt publice, am purtat o corespondenţă repetată pentru a mă documenta cu privire la majorii şi minorii care au primit o soluţie definitivă de sancţionare din partea instanţelor, pentru droguri şi pentru etnobotanice. Am primit răspunsurile prin adresele nr. 4/19024 din 11.10.2023, nr. 4/19523 din 17.10.2023 şi adresa nr. 5/19866 din 19.11.2023
STATISTICI TRAFICANŢI:
– Datele ne arată că, în ultimii 5 ani şi jumătate, la nivel naţional, numărul celor sancţionaţi penal pentru că au dat sau vândut substanţe interzise (de la etnobotanice şi farmaceutice, la canabis, cristale şi heroină) este de 3.638, ceea ce înseamnă 16 traficanţi pe an în fiecare judeţ.
– Dintre cei condamnaţi au ajuns în penitenciar 41%, adică 6 traficanţi într-un an. Dintre cei închişi în toată această perioadă de cinci ani şi jumătate, numai 2 traficanţi sunt minori.
STATISTICI CONSUMATORI:
– În aceeaşi perioadă, numărul celor sancţionaţi penal pentru deţinerea de substanţe interzise în vederea consumului propriu este de 1.398, adică 3 consumatori pe an în fiecare judeţ.
– Dintre cei condamnaţi, doar 22% au ajuns în penitenciar, adică unul la un interval de doi ani. Nu deţinem date cu privire la minorii consumatori închişi pentru deţinere, dar statistica ne arată că dacă toţi cei condamnaţi ar fi fost închişi, atunci ar putea fi maxim 12 în toată ţara în ultimii cinci ani şi jumătate.
SINTEZA DATELOR: Pentru operaţiuni cu substanţe interzise, în fiecare judeţ ajung in penitenciar 6 traficanţi pe an şi un consumator o dată la doi ani. În privinţa minorilor închişi, în toată ţara ajunge în centrul de detenţie un minor traficant o dată la trei ani şi un număr de maxim doi pe an pentru deţinerea în vederea consumului propriu.
CONCLUZIE: Este evident că statul român nu vânează consumatori. Prezenţa consumatorilor în penitenciare este excepţională şi nu impune nici pe departe modificarea politicilor penale abordate până în prezent.
