Prin hotărârea din 10 febr. 2022, CtEDO a condamnat Georgia în cauza A și B pentru că autoritățile au dat dovadă de pasivitate cu privire la reclamațiile repetate ale unei femei împotriva abuzurilor din partea partenerului său, polițist, care au dus în cele din urmă la decesul ei.
În anul 2011, o fată în vârstă de 17 ani a fost răpită în vederea căsătoriei de un polițist în vârstă de 22 ani. Ei au locuit împreună o vreme, dar din cauza agresiunilor și scenelor de gelozie ea s-a întors la părinți, însărcinată. Atât fata, cât și părinții acesteia au fost amenințati de bărbat cu moartea, el invocând calitatea sa de polițist. Victimele au suportat unele amenințări, căci le era frică să depună plângeri; pentru altele au formulat mai multe plângeri, dar nu au primit răspuns de la autorități.
În august 2013, în urma unei neînțelegeri de la plata pensiei de întreținere, bărbatul a bătut-o pe fată. Polițiștii chemați la fața locului îl cunoșteau pe bărbat, au văzut urmele loviturilor și au ascultat varianta ei chiar în fața lui care a intervenit, a înjosit-o și a amenințat-o; ei au spus că bătutul soției e ceva normal și au atras atenția să nu mai fie chemați pentru conflicte minore. Ea a depus reclamație la procuror împotriva bărbatului și a polițiștilor, arătând că a fost amenințată cu moartea și cu răpirea copilului. Polițiștii audiați au negat că ar fi văzut-o bătută, bărbatul s-a angajat să nu o mai agreseze, astfel că procurorul a decis să nu înceapă investigația.
În anul 2014 fata a reclamat bărbatul la Inspectoratul de Poliție pentru două incidente în care a amenințat-o, de față cu martori, și a scos pistolul din dotare. După ce a fost audiată, bărbatul a urmărit-o și a ucis-o cu cinci focuri trase cu pistolul din dotare. A fost condamnat definitiv în anul 2016 la 11 ani de închisoare pentru omor cu premeditare.
În 2015, mama fetei ucise și fiul acesteia au formulat plângeri penale împotriva polițiștilor și procurorilor care nu și-au îndeplinit datoria de a o proteja. Deși s-a interesat în mod repetat, i s-a spus că investigația cu privire la polițiști este în derulare. În același timp au deschis și un proces civil: tribunalul le-a acordat 7000 euro daune morale stabilind că moartea fetei are o legătură cu inactivitatea polițiștilor și a procurorului. Ulterior, plângerea s-a introdus la Curtea de la Strasbourg.
CtEDO a reamintit că, la acuzațiile de violență domestică, autoritățile trebuie să răspundă imediat și să stabilească dacă victima este în pericol real și imediat, prin evaluarea riscurilor. Or, în cauza de față, din moment ce victima a depus mai multe plângeri, iar agresorul avea acces la armă de foc și a comis agresiuni invocând chiar calitatea sa oficială, organele de poliție ar fi trebuit să stabilească dacă el a fost implicat în incidente similare în trecut sau are o înclinație către violență. Pentru că nu făcuseră acest lucru, era firesc ca anchetatorii să fi fost cercetați pentru această neglijență. Totuși, aceste cercetări, fie penale, fie disciplinare, nu au avut loc, iar femeia nu a primit statut de victimă. Mai mult, cu privire la procuror, nici măcar nu a existat vreo anchetă.
CtEDO a remarcat ca pozitiv faptul că instanțele interne au recunoscut că organele de aplicare a legii sunt vinocate pentru că nu au luat măsuri menite să pună capăt discriminării pe criterii de gen practicate de bărbat și să protejeze viața fetei. Dar, totuși, instanțele ar fi trebuit să analizeze dacă nu cumva violența domestică a fost tolerată de autorități tocmai ca urmare a unor prejudecăți bazate tot pe motive de gen. Ca urmare, CtEDO a decis că statul pârât a încălcat obligațiile procedurale care îi revin în temeiul articolului 2 (dreptul la viață) coroborat cu articolul 14 (interzicerea discriminării) din CEDO.
