
Prin hotărârea din 30.11.2021 dată în cauza Țiriac c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nu a fost încălcat dreptul la viață privată prevăzut de art. 8 din CEDO ca urmare a publicării unui articol despre averea și datoriile unui milionar.
Ion Țiriac este un fost sportiv și un binecunoscut om de afaceri din România. În iulie 2020 apare un articol de presă în „Financiarul” despre datoriile pe care 15 milionari din România, printre care și Țiriac, le au față de bugetul de stat. Țiriac a dat în judecată ziarul pentru că i-ar fi adus atingere demnității, pe motiv că datele oferite publicului sunt incorecte și scrise cu rea-credință. Tribunalul a respinsc acțiunea reclamantului, iar Curtea de Apel și ICCJ au respins căile de atac exercitate de el.
În speță se pune problema relației dintre dreptul la viață privată al reclamantului și dreptul la liberă exprimare al ziaristului. Curtea de la Strasbourg a reamintit că dreptul la viață privată pe de o parte împiedică statul să interfereze nejustificat, pe de altă parte obligă statul să ia măsuri adecvate de protejare a acestuia. Criteriile de analiză sunt: contribuția la o dezbatere de interes public, gradul de notorietate al persoanei afectate, subiectul reportajului de știri, conduita anterioară a persoanei în cauză, precum și conținutul, forma și consecințele publicării. Libertatea jurnaliștilor nu este lipsită de responsabilități. Limitele criticii acceptabile sunt mai largi în privința unui politician, vizat în această calitate, decât în ceea ce privește o persoană privată necunoscută publicului.
Curtea Europeană a stabilit că, în cauza de față, este vorba de datoriile la bugetul de stat ale unor oameni bogați; au mai fost anterior astfel de articole; reclamantul era foarte cunoscut publicului larg și este un magnat de afaceri care nu poate pretinde protejarea dreptului său la viață privată întocmai ca un necunoscut; articolul de presă nu a fost axat pe viața privată, ci pe practicile de afaceri care afectează sistemul public de colectare a impozitelor; nu conține nicio insultă personală sau remarcă denigratoare sau nicio acuzație complet nefondată, indiferent dacă sunt judecăți de valoare sau declarații de fapt și nu pare să-l acuze pe reclamant de vreo conduită sau implicare în acțiuni pretins corupte sau ilegale care ar fi putut atrage răspunderea penală a acestuia; ziaristul a obținut date oficiale de la ANAF și Registrul Comerțului, nemaifiind astfel nevoie de cercetări independente; nu s-a demonstrat nicio consecință concretă pentru reputația și viața privată a reclamantului sau un impact negativ asupra activităților sale comerciale.