CtEDO a decis azi, în cauza Carter contra Rusiei, că s-a încălcat articolul 2 din CEDO cu privire la dreptul la viață: statul nu și-a respectat obligațiile de facilita, în condiţiile art. 38, examinarea unui caz privind moartea unei persoane, făcându-se astfel responsabil de această faptă.
Aleksandr Litvinenko a lucrat în cadrul Comitetului URSS pentru Securitatea Statului (KGB) și al agențiilor sale succesoare, inclusiv în serviciul federal de securitate al Rusiei (FSB). În decembrie 1998 a fost arestat și reținut timp de opt luni în închisoarea FSB Lefortovo, sub acuzația că a abuzat de autoritatea oficială. În 1999 a fost achitat de instanța de judecată, dar imediat a fost reținut în baza unor acuzații similare. Împotriva sa a fost intentată și o a treia procedură sub acuzația că a plantat probe asupra unui suspect. Aceste proceduri erau în curs când Litvinenko a părăsit Rusia, iar acesta a fost condamnat în lipsă. Regatul Unit i-a acordat azil lui și familiei sale. A continuat să fie implicat într-o gamă largă de activități, axate în principal pe expunerea corupției în serviciile de informații rusești și pe legăturile acestora cu crima organizată. În urma unui zbor efectuat de acesta de la Moscova la Londra s-a constatat că a fost otrăvit cu poloniu care a și provocat moartea acestuia. O anchetă publică în Marea Britanie a constatat că asasinarea a fost efectuată de doi bărbați (Lugovoy și Kovtun), care acționaseră în numele altcuiva.
Curtea constată că suspecții de crimă sunt cetățeni ruși care, de la întoarcerea lor în Rusia, s-au bucurat de protecția constituțională împotriva extrădării. Această protecție a fost invocată de autoritățile ruse pentru a refuza extrădarea uneia dintre ele în Regatul Unit, astfel că autoritățile Regatului Unit au fost împiedicate să continue urmărirea penală a suspecților. Curtea a constatat o încălcare a articolului 2 din CEDO, prezumându-se că persoană a fost ucisă de agenți de stat, iar Guvernul nu a furnizat nicio altă explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentelor. Încercările repetate și susținute de a pune otravă în băutura sa demonstrează că dl Litvinenko a fost ținta unei operațiuni planificate pentru asasinarea sa. Curtea a constatat că autoritățile rusești nu au efectuat o investigație internă efectivă, capabilă să conducă la stabilirea faptelor și, după caz, la identificarea și pedepsirea celor responsabili pentru crimă.
