În data de 5 noiembrie 2020 a intrat în vigoare Legea nr. 228/2020 ce aduce modificări la Codul penal privind confiscarea extinsă.
În aprilie 2012, România introducea pentru prima dată în legislaţie instituţia numită „confiscarea extinsă”. Prin aceasta s-a urmărit să se confişte averea ilicită pe care o deţin persoanele condamnate pentru 17 tipuri de infracţiuni (trafic de droguri, de persoane, de organe; evaziune fiscală, spălare de bani; terrorism; pornografie; infracţiuni patrimoniale etc) sancţionabile de lege cu pedeapsă de la patru ani închisoare în sus. Deci, pe lângă confiscarea obişnuită a bunurilor dobândite prin comiterea infracţiunii, instanţele urmau de acum să confişte şi bunurile de acasă (aflate la condamnat sau
puse pe numele unor rude ori străini) dobândite în ultimii cinci ani de zile, dacă nu era justificată provenienţa lor legală şi dacă instanţa avea convingerea că aceste bunuri au fost dobândite din activităţi specifice vreunei infracţiuni din lista celor 17 tipuri.
Legea nr. 228/2020 modifică reglementarea existentă în România, iar din expunerea de motive cuprinsă în fişa proiectului de lege aflăm că modificarea s-a impus ca urmare a apariţiei Directivei 2014/42/UE. Potrivit noii reglementări, dacă o persoană este condamnată pentru comiterea oricărei infracţiuni sancţionate de lege cu închisoarea de 4 ani sau mai mare şi are bunuri dobândite în ultimii cinci ani despre care instanța este convinsă că provin din orice activități infracționale, va dispune confiscarea extinsă. Convingerea se formează pe disproporţia existentă între veniturile licite şi averea deţinută.
Reamintim încă două chestiuni: prin decizia CCR nr. 11/2015 s-a stabilit că dispoziţiile privind confiscarea extinsă se aplică doar pentru averile dobândite după luna aprilie 2012; pentru valorificarea bunurilor indisponibilizate aveam o instituţie special, ANABI, înfiinţată prin Legea nr. 318/2015.
Judecător Cristi Danileţ
