Prin hotărârea din 10.03.2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că un mandat de arestare semnat de un procuror ce nu poate fi verificat de o instanţă de judecată din același stat anterior predării persoanei nu poate fi pus în executare într-un alt stat membru UE.
Stare de fapt: P.I este cetățean bulgar și suspectat că a săvârșit în orașul Svishtov (Bulgaria), la 8 decembrie 2019, un furt de bani și de bijuterii, în valoare totală de aproximativ 7.500 de euro, pedepsit cu închisoarea de la unu la zece ani. El a fugit din țară. Procurorul a început imediat ancheta cu privire la furt și a dispus reținerea pentru o durată de 72 de ore, după care a emis mandatul european de arestare. În baza acestuia, P.I. a fost găsit în UK, unde a fost plasat în detenție, la data de 11 martie 2020. În fața instanței engleze, el a contestat validitatea mandatului de arestare pe motiv că cel care a emis mandatul european de arestare nu este o autoritate judiciară care să îndeplinească condițiile din Decizia‑cadru 2002/584. Judecătorii englezi au suspendat soluționarea cauzei și au cerut opinia CJUE în procedura întrebării preliminare.
Hotărârea: CJUE a analizat situația în procedură de urgență, dat fiind faptul că persoana este privată de libertate și de soluția instanței europene depinde hotărârea care se va da în Anglia și a decis următoarele:
- la baza relațiilor dintre statele europene stă principiul încrederii reciproce: fiecare stat trebuie să considere că toate celelalte state membre respectă dreptul Uniunii și în special drepturile fundamentale;
- pentru persoanele bănuite sau condamnate într-un stat pentru comiterea unei infracțiuni pot fi predate printr-o procedură simplificată, instituită prin Decizia‑cadru 2002/584;
- procurorul bulgar care a emis mandatul este o autoritate judiciară, cât timp el participă la investigație într-un caz judiciar; dispoziția procurorului bulgar de reținere pe 72 de ore are același efect ca un mandat de arestare preventivă dispusă de un judecător; un control al dispoziției de reținere emisă de procuror se poate face numai după predarea persoanei către statul bulgar;
- dreptul european impune să existe o protecție din partea unei instanțe atunci când se emite decizia națională de arestare și/sau atunci când se emite mandatul european de arestare, iar acest control jurisdicțional să poată fi făcut înainte de predarea persoanei.
Situația națională: România este partea a U.E. Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituția României, dreptul european are prioritate față de dreptul național. Conform art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești.
În România arestarea preventivă sau la domiciliu se dispune doar de judecător, cu posibilitatea de a contesta această decizie la judecătorii de la instanța superioară (art. 23 alin. 4 din Constituție și art. 218 și 223 din C.proc.pen).
Potrivit art. 19 din Constituția României, cetăţeanul român nu poate fi extrădat din România decât pe baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate. Procedura de arestare a persoanelor cercetate sau condamnare în România și aflate pe teritoriul altor state membre ale UE este prevăzută în Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (art. 84 și următ.). Aceeași lege reglementează procedurile de urmat când României i se solicită extrădarea unei persoane aflate la noi dar urmărite penal în alt stat, precum și procedura de urmat când România solicită extrădarea din alt stat a unei persoane urmărite penal la noi – lista statelor cu care avem încheiate tratate de asistență judiciară este AICI.
jurist, Lucian Checheriță
