Pe data de 3 sept 2024, în cauza C-658-23, Curtea de Justiție a UE a stabilit că dacă Curtea Constituțională a invalidat o lege ce prevede ca obligatorie ședința de informare privind avantajele medierii, atunci instanța de judecată poate să nu aplice decizia curții constituționale.
Istoric: În România, reglementarea medierii este cuprinsă în Legea nr. 192/2006. Pentru a încuraja oamenii să recurgă la mediere în litigiile civile, s-a introdus prin obligația ca în anumite litigii părțile să meargă la un mediator care să le informeze cu privire la avantajele acestei proceduri; dacă părțile nu ar fi respectat această obligație legală, acțiunea lor adresată direct instanței urma să se respingă ca inadmisibilă. CCR a hotărât prin Decizia nr. 266/2014 că această procedură de informare cu privire la mediere este neconstituțională, întrucât afectează dreptul cetățenilor de acces la justiție.
Argumentele CJUE: La nivelul UE există Directiva 2008/52 care se aplică în litigii transfrontaliere. Potrivit acesteia, țările din UE pot avea legi prin care obligă la mediere sau doar la ședință de informare pentru mediere, cu o singură condiție: părțile să aibă posibilitatea de a se adresa justiției. Oricum, în acest sens există o decizie a CJUE anterioară: Hotărârea din 14 iunie 2017, Menini și Rampanelli, C‑75/16. De altfel CJUE menționează că CCR nu a stabilit că Directiva ar interzice obligativitatea medierii.
Concluziile VeDem Just: Legislația și jurisprudența CJUE permite statelor să prevadă cazuri de obligativitate a medierii sau, cel puțin, a informării cu privire la mediere, în litigii transfrontaliere. Or, dacă atunci când e vorba de astfel de litigii cu element de extraneitate se pot prevedea situații în care recurgerea le mediere să fie obligatorie, cu atât mai mult în litigii interne legea poate prevedea situații în care părțile să fie trimite la mediator. Singura condiție este ca, ulterior, să se permită litigantului să introducă acțiune în justiție. Prin urmare, Parlamentul poate rapid modifica Legea medierii, astfel ca medierea – și nu doar informarea cu privire la procedura și avantajele medierii – să devină obligatorie, ceea ce ar fi o modalitate reală și singura, deocamdată, pentru degrevarea instanțelor civile de o parte semnificativă de cauze.
