Prin Hotărârea din 23 noiembrie 2021 pronunțată în cauza C‑564/19 privind Ungaria, CJUE a decis că instanța supremă națională nu poate să constate nelegalitatea unei întrebări preliminare adresată CJUE de către o instanță inferioară.
Un cetățean suedez de origine turcă, a fost arestat de autoritățile maghiare pentru încălcarea legislației privind deținerea de arme pe teritoriul Ungariei. I s-a acordat un interpret, după care a fost eliberat și a părăsit țara în timpul procesului. După ce a fost trimis în judecată, Tribunalul din Pesta a invocat faptul că nu poate verifica calitatea traducerii din suedeză în maghiară și invers, ca să constate dacă acuzatul a fost informat cu privire la drepturile sale și acuzațiile asupra lui, pentru că nu există un registru oficial al interpreților și traducătorilor în Ungaria. În plus, procurorul a cerut o pedeapsă cu amenda, astfel că procedura ar putea fi desfășurată în lipsa acuzatului. Judecătorul a cerut o interpretare din partea CJUE dacă aceste proceduri sunt conforme cu dreptul UE. La solicitarea Procurorului General, curtea supremă a decis că această cerere este nelegală întrucât întrebările puse de judecător nu au legătură cu cauza: el ar trebui să întrebe CJUE doar cu privire la dreptul european, nu cu privire la dreptul maghiar. Președintele Curții de la Budapesta a inițiat o procedură disciplinară împotriva judecătorului, la care totuși a renunțat ulterior.
CJUE a analizat respectarea de către autoritățile maghiare a dispozițiilor din 19 alin (1) al doilea paragraf TUE, articolul 47 din CDFUE și articolul 267 TFUE, precum și cele din Directiva 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale și Directiva 2016/343/UE privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale și a reținut:
- instanțele naționale au cea mai largă posibilitate de a sesiza Curtea cu o chestiune de interpretare a dispozițiilor pertinente ale dreptului Uniunii. Acolo unde există o cale de atac, trebuie ținut cont că numai CJUE poate decide ce e relevant pentru respectiva cauză. Nici legea, nici jurisprudența nu poate opri o instanță să sesizeze CJUE cu privire la interpretarea dreptului european. Cercetarea disciplinară a judecătorilor care au sesizat CJUE este o atingere adusă independenței lor;
- acuzatul care nu vorbește limba în care se desfășoară procedura penală trebuie să aibă o asistență lingvistică gratuită și adecvată pentru a-și exercita pe deplin dreptul la apărare, precum și să fie garantat caracterul echitabil al procedurii. Nu este de ajuns să fie desemnat un interpret ci, după ce au fost alertate într‑un anumit caz, autoritățile trebuie să poată controla calitatea interpretării. Neexaminarea de către instanțele naționale a afirmațiilor referitoare la serviciile neadecvate ale unui interpret poate implica o încălcare a dreptului la apărare. Nu poate fi justificată condamnarea în lipsă a unei persoane atunci când aceasta nu a fost informată cu privire la acuzarea care îi este adusă.
Ca urmare, CJUE a decis:
– instanța supremă a unui stat membru nu poate să constate nelegalitatea unei cereri de decizie preliminară cu care Curtea a fost sesizată de o instanță inferioară pentru motivul că întrebările adresate nu sunt relevante și necesare pentru soluționarea litigiului principal. Principiul supremației dreptului Uniunii impune acestei instanțe inferioare să înlăture o astfel de decizie a instanței supreme naționale;
– un judecător nu poate fi supus unei proceduri disciplinare pentru motivul că a sesizat CJUE cu o cerere de decizie preliminară;
– statele membre trebuie să ia măsuri concrete pentru a garanta că interpretarea furnizată și traducerile realizate sunt de o calitate suficientă pentru ca persoana suspectată sau acuzată să înțeleagă acuzarea care îi este adusă și pentru ca această interpretare să poată face obiectul unui control exercitat de instanțele naționale;
– nu poate fi judecată în lipsă o persoană atunci când, din cauza unei interpretări inadecvate, aceasta nu a fost informată, într‑o limbă pe care o înțelege, cu privire la acuzarea care îi este adusă sau atunci când este imposibil să se determine calitatea interpretării furnizate și, așadar, să se determine că a fost informată, într‑o limbă pe care o înțelege, cu privire la acuzarea care îi este adusă.