La data de 23 nov. 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Rusia, în cauzele conexate Centrul Krishna și Frolov, pentru instigarea la ură împotriva unui cult religios minoritar și împiedicarea unor întruniri pașnice cu caracter religios.
Prima cauză privește Centrul Societăților pentru Conștiință Krishna, o organizație religioasă din Rusia. Pe site-ul oficial al prefecturii din regiunea Ulyanovsk a fost anunțat proiectul „Atenție: culte!” dezvoltat în colaborare cu Universitatea de Stat, care avea ca obiectiv „prevenirea activităților negative ale grupurilor religioase distructive din regiune”. În cadrul proiectului au avut loc conferințe la care au participat organizațiile de tineret, reprezentanți ai confesiunilor „tradiționale”, autorități, profesori și cetățeni; a avut loc un seminar cu tema „Efecte negative ale cultelor asupra minților copiilor și tinerilor” în cadrul cărora s-au înmânat cadrelor didactice pamflete, afișe și broșuri care urmau să fie distribuite elevilor lor și o versiune electronică a broșurii „Ferește-te de culte!”. În broșuri erau criticate mai multe culte, printre care și mișcarea Krishna, fiind prezentați ca oameni care bat din tobe, cerșesc, vând droguri și reprezintă un cult totalitar. Reprezentanții mișcării au sesizat autoritățile cu privire la faptul că prin acest proiect s-a adus atingere libertății lor de religie și credință. Instanțele naționale au decis că faptul că mișcarea Krishna nu a fost de acord cu conținutul materialelor nu constituia un motiv suficient pentru a pune sub acuzare promotorii proiectului.
A doua cauză privește pe domnul Frolov care a transmis o notificare prefecturii din Severo-Vostochnyy, un sector din Moscova, cu intenția de a organiza o „reuniune pentru promovarea predării vaishnavismului și a unui stil de viață sănătos bazat pe valori spirituale”. Prefectura i-a respins notificarea pe motiv că scopul declarat nu corespunde legii evenimentelor publice. Frolov s-a adresat instanței motivând că Legea privind evenimentele publice nu impune scopuri specifice și prevede în mod expres posibilitatea de a organiza evenimente religioase. I s-a respins cererea pe motiv că activitățile misionare nu corespundeau scopurilor legale ale unui eveniment public, ele erau incompatibile cu respectul pentru credințele religioase ale altora.
La modul general, CtEDO reține faptul că libertatea de gândire, de conștiință și de religie reprezintă unul dintre fundamentele unei societăți democratice. Este unul dintre cele mai importante elemente care alcătuiesc identitatea credincioșilor și concepția lor despre viață, dar este și un atu prețios pentru atei, agnostici, sceptici. Libertatea religioasă este o chestiune de conștiință individuală, dar ea implică, printre altele, libertatea persoanei de a-și manifesta religia, singură și în privat, sau în comunitate, în public și în cercul celor a căror credință o împărtășește.
Cu privire la prima cauză, CtEDO a constatat că proiectul își propunea să critice extremismul religios a unor misionari străini și asociații religioase „netradiționale”, dar că autoritățile statale s-au implicat în publicarea materialelor, astfel că statul și-a încălcat obligația de neutralitate și imparțialitate. A existat o ingerință în dreptul mișcării Krishna la libertatea religioasă: autoritățile statului nu au luat în considerare necesitatea de a reconcilia interesele diferitelor grupuri religioase și a se asigura că credințele tuturor sunt respectate în orice moment, înainte sau în timpul campaniei „anti-cult”. S-ar părea mai degrabă că scopul proiectului a fost de la început chiar excluderea mișcărilor religioase noi sau minoritare. CtEDO constată că, prin utilizarea unui limbaj peiorativ și a unor afirmații nefondate pentru a descrie convingerile religioase ale mișcării Krishna și modul în care acestea au fost exprimate, autoritățile ruse au încălcat art. 9 din CEDO.
Cu privire la cea de-a doua cauză, CtEDO a reținut caracterul indiscutabil pașnic al evenimentelor religioase planificate. Participanții intenționau să se adune în sprijinul religiei lor, vaishnavismul și al unui stil de viață special asociat cu acesta, care, în opinia lor, oferă beneficii pentru sănătate. Ar fi incompatibil cu valorile CEDO dacă exercitarea drepturilor Convenției de către un grup minoritar ar fi condiționată de aprobarea acesteia de către majoritate – dacă ar fi așa, drepturile unui grup minoritar la libertatea religioasă, de exprimare și de întrunire ar deveni teoretice, mai degrabă decât practice și eficiente. Cu privire la acțiunile misionare, Curtea reține că libertatea de a-și manifesta religia presupune dreptul unei persoane de a încerca să-și convingă aproapele, în caz contrar „libertatea de a-și schimba religia sau credința” consacrată în CEDO ar fi nejustificată. Or, în speță, restricția privind exercitarea legitimă a dreptului de a convinge alte persoane de beneficiile, spirituale sau legate de sănătate, asociate cu vaishnavismul nu a fost necesară într-o societate democratică. Prin urmare, CtEDO decide că a existat o încălcare a articolului 11 privind libertatea de întrunire pașnică interpretată în lumina articolului 9 din CEDO.