Categorie: CEDO

CEDO: Un datornic bancar nu poate fi judecător într-un caz implicând banca

În cauza Temeșan contra României, CtEDO a decis că nu întrunește condițiile de imparțialitate un judecător care este client particular al băncii, parte în procesul pe care îl judecă, după ce a  obținut împrumuturi de la banca respectivă. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 6 februarie 2024.

În anul 1994, Temeșan a fost numit director la Bancorex. În anul 1998 Bancorex este preluată prin absorbție de BCR și se desface contractul de muncă al lui Temeșan. În 2003 el cere în justiție reintegrarea în post. În anul 2005 Curtea de Apel București, printr-un complet de judecată unde era și judecătoarea C, îi respinge cererea. Printr-o acțiune ulterioară, el obține dreptul de reintegrare, care nu este respectat de BCR. Din contra, în anul 2014 BCR îl acționează în judecată pentru a se constata că încă din anul 1997 contractul său era nul. Procesul ajunge la Curtea de Apel București unde din complet făcea parte judecătoarea C. și o judecătoarea U, ambele având credit bancar la BCR. Temeșan cere recuzarea lor, dar cererea i se respinge. În cele din urmă pierde procesul.

Curtea de la Strasbourg observă că judecătorii cauzei aveau credite de la BCR, care nu era singura bancă de pe piață. CEDO stabilește că este rezonabil să se presupună că relația unui client cu banca sa este decisivă pentru derularea unui împrumut. Băncilor li se acordă în general un anumit grad de libertate în stabilirea și ajustarea termenilor și condițiilor împrumuturilor. Prin urmare, un judecător care se află în poziția de client particular al unei bănci care este parte într-un proces ce urmează să fie judecat de către acel judecător poate fi perceput în mod rezonabil ca fiind părtinitor. Faptul că datorează bani băncii respective poate influența în mod conștient sau subconștient procesul decizional al judecătorului, făcând ca acesta să fie mai înclinat să se pronunțe în favoarea băncii. O asemenea stare de fapt ar pune în pericol, fără îndoială, integritatea procesului judiciar și ar eroda încrederea publicului în justiție.

Amintim: principiile generale privind cerința de imparțialitate a judecătorului au fost prezentate în cauza Micallef împotriva Maltei (MC), din 15.10.2009. În cauza  Pescador Valero c. Spaniei, prin hotărârea din 17 iunie 2003 CtEDO a stabilit că sunt justificate temerile că nu este imparțial judecătorul care, în timpul procesului unde una dintre părți era o Universitate, era profesor asociat ce primea venituri de la aceasta. 

CtEDO: judecător turc sancționat nelegal pentru criticarea reformelor

În cauza Sarizu Pehlivan c. Turciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis azi că s-a încălcat libertatea de exprimare protejată de art. 10 din CEDO a unui judecător sancționat pentru că a oferit un interviu presei cu privire la reformele constituționale în domeniul justiției.

Judecătorul oferise în anul 2017 un interviu într-un cotidian national, criticând modificările Constituției care sporeau puterile politicului asupra justiției, arătând că membrii sindicatului din care face parte nu vor merge la referendum pentru a vota așa ceva. CSM l-a sancționat cu reducerea salariului pentru că ar fi adus atingere imaginii justiției și că s-ar fi comportat ca un politician.

CtEDO a criticat această decizie, pentru următoarele argumente:

– când a făcut declarațiile el era secretarul general al Sindicatului Judecătorilor, o organizație sindicală care acționează în apărarea statului de drept și a independenței justiției și în această calitate a fost intervievat. Având în vedere funcția de „câine de pază socială” al acestei organizații neguvernamentale, judecătorul avea nu numai dreptul, ci și datoria să formuleze o opinie cu privire la chestiuni referitoare la funcționarea justiției;

– dezbaterea era de interes public, vizând funcționarea justiției și a CSM: criticile din partea judecătorului nu au fost îndreptate împotriva persoanelor sau instituțiilor vizate, ci au pus sub semnul întrebării independența justiției față de executiv și au subliniat importanța păstrării acestei independențe;

– sancționarea judecătorului, chiar ușoară, a avut un efect descurajant asupra altor colegi de a se implica în dezbaterile publice.

Anterior, Comisia de la Veneția a criticat aceleași modificări. Libertatea de exprimare a judecătorilor este recunoscută prin Avizul nr. 25 (2022) al CCCJE. CtEDO a stabilit principiile generale aplicabile libertărții de exprimare a judecătorilor în cauzele Baka c. Ungariei și Eminağaoğlu c. Turcia; pentru mesaje pe un forum al magistraților, a se vedea cauza Kozan c. Turcia.

CtEDO: cuplurile de gay trebuie ocrotite

CtEDO a stabilit că în România cuplurile de același sex trebuie ocrotite prin lege.

Prin hotărârea din 23 mai 2023, CtEDO a stabilit în cauza Buhuceanu și alții împotriva României că partenerii de același sex dintr-o uniune stabilă și angajată trebuie ocrotiți prin lege. Curtea și-a urmat astfel propria jurisprudență în cazuri similare din alte state: Oliari c.Italiei (2015) și Fedotova c. Rusiei (17 ian. 2023, cea mai recentă și aici se prezintă situația din celelalte state și standardele internaționale în materie).

În acest caz, 21 de cupluri de gay au solicitat autorităților române să se căsătorească. Cererile lor au fost respinse pe motiv că, Codul civil permite doar căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Aceștia s-au plâns Curții de la Strasbourg.

CtEDO a constat că atunci când persoanele conviețuiesc împreună, trebuie respectat dreptul la viață privată și la viață de familie prevăzute de art. 8 din CEDO. Pentru aceasta, statul are nu numai obligația negativă de a nu împiedica ca o persoană să își aleagă partenerul, ci și obligația pozitivă de a oferi un cadru legal care să permită cuplurilor de același sex să li se acorde o recunoaștere și o protecție adecvată a relației lor. Asta nu înseamnă neapărat căsătorie, ci statul are toată puterea să decidă forma de ocrotire.

În lipsa recunoașterii oficiale, cuplurile de același sex nu sunt altceva decât uniuni de fapt în dreptul român, partenerii neputând reglementa aspecte fundamentale ale vieții lor de cuplu precum cele referitoare la proprietate, întreținere și moștenire ca cuplu recunoscut oficial. Chiar dacă o parte a populației nu este de acord cu uniunile dintre persoanele de același sex, Curtea a subliniat că atitudinea pretins negativă, sau chiar ostilă, din partea majorității heterosexuale nu poate fi pusă împotriva interesului reclamanților ca relațiile lor să fie recunoscute și protejate în mod adecvat de lege.

De remarcat că, anterior, Curtea Constituțională din România a clarificat prin decizia nr. 534/2018 că noțiunea de „familie” protejată de articolul 26 din Constituție include relația dintre un cuplu cu parteneri de același sex. 

CtEDO: supraveghere video în amfiteatre

CEDO a condamnat Muntenegru în cauza Antović și Mirković, prin hotărârea din 28 nov. 2017, pentru instalarea și utilizarea ilegală a echipamentelor de supraveghere video în sălile universitare de curs. 

Doi profesori s-au plâns că decanul universității a dispus instalarea camerelor video în amfiteatrele unde țineau cursuri, motivând că măsura e necesară pentru siguranța bunurilor, a persoanelor (inclusiv a studenților) și supravegherea predării. Cei doi au arătat că amfiteatrul în care predau era închis atât înainte, cât și după cursuri, că singura proprietate de acolo erau birouri și scaune fixe și o tablă, că nu știau de ce să se teamă pentru siguranța nimănui și că nu sunt de acord cu colectarea datelor.

CtEDO le-a dat dreptate: supravegherea video a unui angajat la locul de muncă este o intruziune considerabilă în viața privată a salariatului și, în temeiul art. 8 para. 2 din CEDO, poate fi justificată numai dacă este în conformitate cu legea, urmărește unul sau mai multe dintre scopurile legitime la care se referă acea dispoziție și este necesară într-un societate democratică pentru a atinge un astfel de scop. Or, Curtea a constatat că legislația relevantă prevede în mod explicit îndeplinirea anumitor condiții înainte de a se recurge la supravegherea video și că supravegherea predării nu era prevăzut de lege ca temei pentru aceasta. Mai mult, nu există nicio dovadă că bunurile sau oamenii ar fi fost în pericol în acele amfiteatre.

Ca urmare, Curtea a constatat că Muntenegrul a încălcat art. 8 din Convenție privind dreptul la respectarea vieții private al celor doi reclamanți, pentru că ingerința în cauză nu a fost conformă cu legea.

CtEDO: Medic demis injust din cauza unor articole de ziar denigratoare

CtEDO a condamnat Azerbaijan în cauza Abbasaliyeva din data de 27 aprilie 2023 pentru încălcarea art. 8 din Convenție, cu privire la dreptul la respectarea vieții private și de familie, pentru lipsa de protejare a reclamantei față de articole denigratoare. 

O cetățeană azeră a reclamat faptul că instanțele naționale nu au protejat dreptul său la reputație într-un proces civil împotriva unui ziar care a publicat articole denigratoare despre numirea sa ca medic șef la un spital. Reclamanta a fost concediată din această funcție după ce au fost publicate mai multe articole într-un ziar local.

Continue Reading

CEDO: România a greșit în mod repetat privind încadrarea juridică a abuzurilor sexuale asupra minorilor

Vârsta consimțământului sexual în România este 16 ani:

– dacă un minor de 16 ani spune „DA” unei propuneri intime, relația cu acesta nu este viol decât dacă autorul este ruda, profesorul, doctorul, antrenorul, preotul, paznicul minorului;
– dacă un minor de 14 sau 15 ani spune „DA”, fapta nu e permisă de lege și se numește „act sexual cu un minor”, adică sex consimțit nelegal cu un copil;
– dar dacă minorul este foarte mic?! Oare acel „DA” mai este valabil?! Că dacă e, de fapt, „NU” atunci fapta este viol și pedeapsa mult mai aspră.

Facem mai jos o prezentare a eșecurilor României în această privință:

Continue Reading

CtEDO condamnă Ro: discriminare femeie scundă pentru primire în armată

Azi, România a fost condamnată de către CtEDO pe motiv că nu a oferit motive obiective și rezonabile atunci când a respins o femeie să fie primită ca ofițer medical din cauză că era prea mică de înălțime (cererea nr.  64480/19).

Doamna Elena Moraru a aplicat în anul 2018 pentru examenul de admitere la studiile de medicină militară la o universitate. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că înălțimea și greutatea lui erau sub standardele stabilite de Ministerul Apărării Naționale (MApN).

Ea a contestat decizia în justiția română invocând discriminarea ei în raport cu femeile care aveau înălțimea și greutatea stabilite de lege. A pierdut, pe motiv că legislația de atunci impunea tuturor militarilor, inclusiv ofițerilor medicali, să poată purta echipamentul standard al soldaților, adică 57 kg, pentru formarea unei forțe militare capabile să participe la orice misiune.

Ulterior, ea s-a adresat Curții Europele a Drepturilor Omului care i-a dat dreptate: instanțele interne nu au examinat dacă MApN avea vreun temei juridic atunci când a stabilit legătura dintre atribuțiile medicilor militari și forța fizică necesară. Mai mult, deciziile lor nu s-au bazat pe studii, cercetări sau date statistice ori empirice. În consecință, România a încălcat art. 14 CEDO (interzicerea discriminării) combinat cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la CEDO (dreptul la instruire).

Rusia părăsește Consiliul Europei

.

E o zi tristă pentru statele care acum câteva decenii se angajaseră să respecte un tratat unic la nivelul continentului menit să protejeze drepturile omului. Rusia se retrage din Consiliul Europei, gardianul CEDO.

Continue Reading

CtEDO: România, vinovată că nu a protejat imaginea unui minor

În data de 1 martie 2022, CtEDO a condamnat România în cauza I.V.Ț pentru încălcarea vieții private a unui elev minor intervievat de presă în absența acordului părinților.

În anul 2012, un elev a decedat în timpul unei excursii școlare cu trenul. În fața școlii, un reporter a intervievat un coleg, care nu fusese în excursie. El avea 11 ani, iar profesorii sau părinții nu și-au exprimat acordul pentru interviu. În urma reportajului, a fost recunoscut de colegi, care au manifestat o atitudine ostilă, iar mama obligată de conducerea școlii să se angajeze că nu va mai da declarații.

Continue Reading

Nou termen pentru sesizarea CtEDO

Începând cu data de 1 februarie 2022, persoanele ale căror drepturi fundamentale au fost încălcate în țară se pot adresa Curții Europene a Drepturilor Omului într-un termen de 4 luni de la data la care a obținut o hotărâre judecătorească nefavorabilă în România.

Până acum, termenul de sesizare a Curții Europene era de șase luni. De acum, termenul va fi de 4 luni, conform Protocolului nr. 15 la CEDO. Cetățenii se pot plânge Curții de la Strasbourg numai după epuizarea căilor de atac interne. Acestea trebuie să vizeze strict încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de:

  • CEDO: dreptul la viață, la proces echitabil, arestarea legală, la viață privată, la căsătorie, la recurs; libertatea de exprimare, de religie, de asociere; interzicerea torturii, a sclaviei, a discriminării;
  • protocoalele ulterioare la CEDO: dreptul de proprietate, la educație, la alegeri libere, la libera circulație, la egalitate între soți, la o cale de atac în penal, de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, la despăgubiri în caz de eroare judiciară; interzicerea detenției pentru datorii, a expulzării propriilor cetățeni, a pedepsei capitale.

România a ratificat CEDO prin Legea nr. 30/1994. Protocolul nr. 15 a fost ratificat prin Legea nr. 157/2014, dar acesta a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2022, la șase luni după ce a fost ratificat de 10 din cele 47 state membre ale Consiliului Europei.   

Persoana care câștigă la CtEDO poate obține redeschiderea procesului din România, prin revizuire, în condițiile art. 509 alin. 1 pct. 10 C.proc.civ , respectiv art.465 C.proc.pen.