Prin decizia nr. 49/2021 publicată în M.Of. nr. 24 din 7 ian. 2022, CCR a decis că poate fi amendat judiciar avocatul care lipsește fără a-și asigura substituirea, motivând că nu a obținut acordul clientului în acest sens.
Dispoziții legale aplicabile: Potrivit art. 88 alin. (3) din C.proc.pen, avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a părților ori a subiecților procesuali principali. De aceea, în cazul în care se află în imposibilitate temporară de a-și onora mandatul, avocatul este obligat să ia măsuri pentru substituirea sa la termenul la care lipsește. Dacă încalcă această obligație, avocatul poate fi:
- sancționat disciplinar pentru încălcarea obligației prevăzute de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat;
- amendat de către organul judiciar, conform art. 283 alin. (3) C.proc.pen.
Avocatul absent: CCR arată că avocatul nu poate justifica absența sa prin faptul că nu a obținut acordul clientului pentru substituire, întrucât raporturile contractuale dintre avocat și client nu pot paraliza procedurile judiciare. Simpla imposibilitate justificată de a se prezenta nu este suficientă pentru înlăturarea abaterii (cum ar fi faptul că avocatul în cauză trebuie să fie prezent în fața altei instanțe), întrucât avocatul trebuie să indice motivul care a stat la baza acestei imposibilități (de exemplu, termenul de la altă instanță are ca obiect propunerea de arestare preventivă, care nu putea fi în mod rezonabil prevăzută de avocat). Așa fiind, dacă avocatul cunoștea existența imposibilității de prezentare și a avut un termen rezonabil pentru a-și asigura substituirea, simpla justificare a imposibilității de prezentare va fi sancționată cu amendă judiciară.
Curtea a reținut că, în practică, se invocă uneori de către avocați neîndeplinirea obligației de substituire prin aceea că cei pe care îi reprezintă refuză să fie asistați de un alt avocat sau că niciun coleg avocat nu a dorit să îi substituie, din varii motive: complexitatea dosarului, lipsa de timp etc. Cu toate acestea, reglementarea legală oferă cadrul necesar pentru ca un avocat diligent să își poată asigura substituirea în cvasitotalitatea situațiilor. Astfel, în ceea ce privește opunerea clientului de a fi asistat/reprezentat la un termen de un alt avocat cu care el nu a încheiat un contract de asistență juridică, aceasta poate fi depășită în condițiile în care, cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică/reprezentare, avocatul propune includerea unei clauze potrivit căreia, în caz de imposibilitate temporară de exercitare a mandatului dat, clientul va fi de acord cu substituirea de către un alt avocat, desemnat de avocatul titular. CCR a statuat că dreptul părții în proces de a fi asistată de un anume avocat se întinde până la limita la care intră în conflict cu interesul general al parcurgerii cu celeritate a procesului.
În ceea ce privește imposibilitatea găsirii unui avocat substituent, Curtea a reținut că acest aspect ține de modul de organizare a profesiei de avocat, legea specială cuprinzând dispoziții de organizare colectivă care ar presupune susținerea reciprocă a avocaților în astfel de situații.
Avocatul care refuză să asigure apărarea: Sunt situații în care avocatul refuză să asigure apărarea motivând că timpul stabilit pentru a studia dosarul cu propunerea de arestare preventivă nu îi este suficient pentru a asigura o apărare efectivă. CCR a stabilit că trebuie avută în vedere situația concretă, cum ar fi volumul actelor de studiat, împrejurarea că avocatul a asistat anterior la efectuarea unora dintre aceste acte sau cunoștea dosarul de la debut, complexitatea cauzei etc. Atunci când avocatul este sancțioant pentru refuzul nejustificat de a asigura apărarea, CCR impune ca organul judiciar să indice în motivarea ordonanței sau a încheierii elementele de fapt care au format convingerea că exercitarea drepturilor procesuale a fost asigurată și că refuzul de a asigura apărarea este nejustificat.
