„Avocatul Poporului” nu este nici „avocat”, nici al „poporului”, cum în mod greşit lasă să se înţeleagă denumirea dată acestei instituţii
Istoric: La origini, instituţia se numea Ombudsman şi a apărut în Europa pentru a veghea la modul în care administraţia publică îşi îndeplineşte atribuţiile în raport cu cetăţenii.
Reglementare: În România, instituţia este menţionată în art. 58-60 din Constituţie, este reglementată în Legea nr. 35/1997 şi funcţionează în baza unui Regulament din anul 2019.
Atribuţii – CE NU FACE:
- nu este ales de cetăţeni;
- nu oferă sfaturi juridice cetăţenilor, cum fac avocaţii:
- nu reprezintă cetăţenii în procese judiciare şi nu intervine în procesele judiciare;
- nu poate anula sau reface actele ilegale ale adminstraţiei;
- nu poate cere socoteală magistraţilor cu privire la soluţionarea unor cauze.
Atribuţii – CE FACE:
- primeşte petiţii de la cetăţeni în legătură cu respectarea drepturilor lor de către autorităţile publice administrative;
- face vizite sau inspecţii în legătură cu respectarea drepturilor omului în instituţiile publice ori penitenciare;
- când constată că cele reclamate de către un petent sunt reale, cere instituţiei administrației publice să îndrepte actul sau să îl retragă și să repare prejudiciile produse. Dacă refuză, poate doar sesiza şefii sau cere anularea actului în instanţă.
Personal: Actuala instituţie are în componenţa sa 165 de persoane, din care:
- Avocatul Poporului: echivalent cu funcţia de ministru. Este numit pe 5 ani de către Parlament, cu posibilitatea reînvestirii o dată. Nu primeşte ordine de la nimeni. Dă raportul cu privire la activitatea sa doar Parlamentului. Poate fi revocat din funcţie de Parlament pentru încălcarea Constituţiei şi legilor, fără ca cineva să poată invalida această hotărâre (decizia nr. 732/2012 CCR);
- şase adjuncţi ai Avocatului Poporului, pe domenii de activitate: fiecare este echivalent cu funcţia de secretar de stat; numiţi pe 5 ani de birourile permanente ale Camerelor, la propunerea Avocatului Poporului. Unul dintre ei este Avocatul Copilului;
- salariaţi: sunt asimilaţi cu funcţiile din Parlament; din anul 2014, cei cu studii juridice sunt asimilaţi cu magistraţii.
Are birouri teritoriale în 15 localităţi, care răspund de la două până la cinci judeţe unde oamenii pot depune petiţii sau merge în audienţe.
Competenţe noi:
- În anul 2004 a primit competenţa de a ataca legile şi ordonanţele guvernului, direct la CCR (art. 15 alin. 1 lit h şi i din Legea nr. 35/1997);
- în anul 2007 a primit competenţa de a ataca în contencios administrativ un act ilegal prin care a fost încălcat dreptul unei persoane, iar în acel proces persoana vătămată va fi reclamant (art. 1 alin. 3 din Legea nr. 554/2004);
- în anul 2010 a primit competenţa de a introduce recurs în interesul legii pentru a cere Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești (art. 514 C.proc.civ).
Interes politic: Avocatul Poporului este singura instituţie care poate contesta direct la CCR legile, OG şi OUG, restul persoanelor/instituţiilor trebuind să deschidă un proces în cadrul căruia să invoce excepţia de neconstituţionalitate. De aici, interesul politic extrem de mare pentru această instituţie, în special cu privire la OUG-uri: imediat ce este publicată, OUG intră în vigoare şi produce efecte; de la data apariţiei sale până la data aprobării/respingerii în Parlament, doar Avocatul Poporului poate cere CCR să verifice constituţionalitatea OUG.
