Prin decizia nr. 385/2023, CCR stabileşte că obligația declarării prealabile a adunărilor publice nu contravine libertății de întrunire sau libertății de exprimare consacrate de CEDO şi de Constituţia României.
Lege: Legea nr. 60/1991 stabilește regulile de desfășurare a adunărilor publice.
Regula: Art. 1 alin. (2) din lege prevede că adunările publice — mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni și altele asemenea —, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de Legea nr. 60/1991.
Excepţia: Art. 3 din lege prevede că nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum și cele care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.
ICCJ: Prin Decizia nr. 19/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că există obligația de declarare prealabilă a adunărilor publice care urmează să se desfășoare în piețe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă și trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.”
CCR: Obligația declarării prealabile a adunărilor publice nu contravine libertății de întrunire (Decizia CCR nr. 199/1999, nr. 51/2001, nr. 176/2001) sau libertății de exprimare (Decizia nr. 1123/2008). Această jurisprudenţă este menţinută prin recenta decizie CCR nr. 385/2023, publicată în M.Of. nr. 979/20 oct. 2023.
CEDO: Prin hotărârea Curţii din 21 iunie 1988 în cauza Plattform „Arzte fur das Leben” împotriva Austriei (pct. 32 şi 33) și hotărârea Comisiei din 10 octombrie 1979 în cauza Rassemblement jurassien împotriva Elveției (pct. 8 şi 9, secţiunea „În drept”), instanța europeană a reținut că art. 11 din Convenție presupune că fiecare stat este în măsură să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestațiilor licite ale cetățenilor săi și că pentru întrunirile care au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă, întrucât autoritățile au posibilitatea, în aceste condiții, să vegheze asupra respectării ordinii publice și să ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestațiilor să fie pe deplin asigurată.
