Ziua împotriva Violenței asupra Copilului în România a fost consacrată la data de 5 iunie prin Legea nr. 497/2006. Scopul acesteia este prevenirea şi combaterea violenţei împotriva copilului, prin schimbarea mentalității adulților.
Potrivit expunerii de motive care a stat la baza acestei legi, 84% dintre copii declară că sunt bătuți de către părinți, în 75% din școli se înregistrează fenomene de violență, 48% dintre copiii instituționalizați afirmă că sunt pedepsiți prin bătaie de către personalul instituției.
Drepturile copiilor sunt prevăzute în Legea nr. 272/2004, care interzice în mod expres orice pedepse corporale și violența școlară. De asemenea, violența domestică (în familie) este interzisă prin Legea nr. 217/2003. Abuzurile asupra copiilor la școală, inclusiv violența psihologică (bullying), sunt interzise și prin Legea educației nr. 1/2011.
HG nr. 49/2011 aprobă metodologia de prevenire și intervenție în caz de violență asupra copilului. Aici este definită „violența asupra copilului”: forme de rele tratamente produse de către părinți sau de orice altă persoană aflată în poziție de răspundere, putere ori în relație de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potențială asupra sănătății acestuia și îi pun în pericol viața, dezvoltarea, demnitatea și moralitatea.
Principalele forme de violență asupra copilului sunt:
- abuzul: fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic;
- neglijarea: alimentară, vestimentară, a igienei, medicală, educațională, emoțională, părăsire;
- exploatarea: sexuală (prostituția, turismul sexual, comerțul cu căsătorii, pornografia, striptease-ul), prin muncă;
- traficul de copii.
Potrivit Legii nr. 272/2004, în caz de abuz sau neglijare a unui copil se anunță DGASPC, structură aflată în subordinea Consiliului Județean. Sesizarea este facultativă pentru orice persoană, dar obligatorie pentru cadrele didactice (art. 52 alin. 4), cei care prin natura profesiei intră în contact cu copilul (art. 89 alin. 3) și pentru cei care lucrează direct cu copiii (art. 96). Totodată, este obligatorie anunțarea procurorului sau poliției de către orice persoană care are cunoștință de abuzul sexual, exploatarea sau traficarea unui minor, altfel ea însăși riscă închisoare de la 6 luni la 2 ani (art. 266 C.pen).
Profesorul care jignește, amenință sau lovește un elev în timpul orei sau al pauzelor comite infracțiunea de purtare abuzivă (art. 296 C.pen). Cel care lovește un copil, în funcție de gravitatea leziunilor, riscă închisoare de la 3 luni la 12 ani (art. 193-195 C.pen). Când părintele își lovește copilul, pedepsele se majorează cu o pătrime (art. 199 C.pen).
Cel care lovește un copil, în funcție de gravitatea leziunilor produse, riscă conform art. 193-195 C.pen:
- închisoare 3 luni – 2 ani sau amendă, pentru suferințe fizice;
- închisoare 6 luni – 5 ani sau amendă, pentru leziuni vindecabile până în 90 zile;
- închisoare 2-7 ani, pentru leziuni vindecabile în peste 90 zile;
- închisoare 6-12 ani, dacă a rezultat moartea victimei.
Pentru primele două ipoteze, ancheta se demarează doar dacă victima formulează plângere penală în maxim 3 luni la poliție/parchet. Când părintele își lovește copilul nu este necesară plângerea victimei, ci orice persoană poate sesiza poliția/parchetul.
Statistici cu privire la minorii victime ale unor infracțiuni: 2019 și 2022. Telefonul copilului: 119.
Andreea Ember, Cristi Danileț
