24 ianuarie a fost denumită „Ziua Unirii Principatelor Române” și declarată zi de sărbătoare națională prin Legea nr. 171/2014. Ulterior, prin Legea nr. 176/2016 s-a modificat Codul Muncii și 24 ianuarie s-a declarat zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează.
Se marchează, astfel, faptul că la data de 24 ianuarie 1859 A.I.Cuza a fost ales domnitor și în Țara Românească (Valahia), după ce la 5 ianuarie fusese ales domn în Moldova. Astfel, cele două principate române ajung să fie conduse de același domn, fiind înfăptuită în fapt o unire a acestora – este ceea ce azi numim „mica unire”, pentru a o deosebi de „marea unire” ce avut loc în anul 1918.
Date istorice:
- 1853-1856: are loc Războiul Crimeii, pierdut de Imperiul Rus în fața alianței franco-engleze-otomane. Ca urmare, se încheie Tratatul de pace și prietenie de la Paris, în 1856. Acesta, la art. 21 și 22 prevede că Valahia și Moldova ies de sub protectoratul rusesc, dar ele rămân sub suzeranitate otomană şi sub garanția colectivă a marilor puteri europene, acceptându-se ca populația să stabilească propria formă de organizare și să aibă o armată unică;
- 1856: Poetul pașoptist Vasile Alecsandri publică Hora Unirii. Pe muzica compusă de Alexandru Flechtenmacher, ea avea să devină un imn ce se cântă an de an pentru a reaminti de mica unire;
- 1858: se încheie Convenţiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei şi Valahiei (Convenţia de la Paris). Cele două țări urmau să poarte numele de Principatele-Unite Moldavia şi Valahia. Stipula separarea puterilor în stat, anularea privilegiilor boierești, alegerea unui „hospodaru” în fiecare principat, existența unor adunări elective în ambele țări, constituirea unei Comisii centrale și a unei Curți de Casații la Focșani. Este prima lege fundamentală a noului stat;
- 5 ianuarie 1859: A.I. Cuza – colonel în armata moldovenească, revoluționar pașoptist, provenind dintr-o familie de boieri – este ales domnitor în Moldova (pe atunci, aceasta cuprindea partea central-apuseană, cu zona de la nordul gurilor Dunării, fără Bucovina, iar din Basarabia doar zona Cahul, Bolgrad și Ismail);
- 24 ianuarie 1859: Cuza este ales domnitor și în Țara Românească (ce cuprindea Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea). Ele continuă să aibă, fiecare, o capitală și un Guvern propriu, iar Cuza făcea naveta între Iași și București;
- 1862: Cuza unește administrativ cele două principate. De acum, există un singur Guvern (cel dintâi prim-ministru a fost Barbu Catargiu, din 22 ianuarie), o singură Curte de Casație și Justiție, la București (la 11 februarie magistrații depun jurământul în fața domnului), iar la 24 ianuarie se deschide primul parlament al României și București este proclamată capitala țării;
- 𝟐.𝟎𝟓.𝟏𝟖𝟔𝟒: Disperat că parlamentul îi blochează reformele, Cuza dă o lovitură de stat: desființează parlamentul, emite o nouă lege electorală și cheamă poporul să îi valideze acțiunile. Proclamația prin care el își justifică acțiunile și se întoarce la popor este emoționantă;
- 𝟐.𝟎𝟔.𝟏𝟖𝟔𝟒: Într-o altă Proclamație mulțumește poporului pentru votul dat și arată că Sultanul a fost de acord cu autonomia României;
- 𝟏𝟓.𝟎𝟔.𝟏𝟖𝟔𝟒: Publică prima constituție a României, întocmită intern – Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris (Statutul lui Cuza). În Statut se folosește denumirea de „Principatele-Unite-Române”, dar și de „România”, iar conducătorul este denumit „Domn”;
- 𝟏𝟒.𝟎𝟖.𝟏8𝟔𝟒: În ziua în care a promulgat legea proprietății rurale, prin care a împroprietărit 400.000 de țărani cu terenurile de la boieri și de la biserică, a dat o Proclamație anunțând, practic, că dispăreau raporturile feudale dintre proprietari și șerbi și începea era modernă.
- 10/11 februarie 1866: După 7 ani de domnie și o serie de reforme foarte importante (secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, reforma fiscală, reforma învățământului, reforma justiției), dintre care unele i-au deranjat atât pe conservatori, cât și pe liberali (aliați în „monstruoasa coaliție”) și Biserica, Cuza este forțat să abdice de la tron și părăsește țara;
- 1873: Cuza moare în exil la Heidelberg, în Germania; rămășițele sale sunt înmormântate la Palatul de la Ruginoasa, de lângă Iași, de unde în 1946 sunt duse la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași;
- 1885: scriitorul Ion Creangă publică povestirea „Moș Ion Roată și Unirea”.
După aducerea unui conducător străin, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, se adoptă Constituția din 1866 care prevede la art. 1 că numele statului este România și este condusă de un Domn. Independența față de otomani se va obține în 1877. Țara devine regat în 1881, puterea executivă fiindu-i încredințată unui rege.
