
VeDem Just a participat prin Lucian Checheriță, președinte, la dezbaterile organizate în data de 11 nov. 2025 la Parlamentul României pe tema reducerii vârstei răspunderii penale a minorilor de la 14 ani la 13 ani. Au luat cuvântul reprezentanți ai DIICOT, Curtea de Apel Bucureşti, ANP, Consiliul de Probaţiune, avocaţi, jurişti, profesori universitari. Asociaţia VeDem Just a solicitat în mod ferm ca legiuitorul să nu mai insiste să pătrundă în zone de non-drept, iar minorul să răspundă penal indiferent de vârstă, dacă are discernământ.
Citiţi mai jos integral punctul de vedere al VeDem Just, întocmit de fostul judecător Cristi Danileț:
Punct de vedere privind propunerea de reducere a vârstei răspunderii penale la 13 ani
„Domnilor și doamnelor,
Reducerea vârstei răspunderii penale la 13 ani ar însemna o nouă încercare a legiuitorului de a substitui judecata concretă a psihologului și a judecătorului cu o ficțiune legală, în domenii care țin, de fapt, de conștiință, morală și dezvoltare umană – adică de zone de non-drept.
1. Legea nu poate crea discernământ prin decret
Discernământul nu este o vârstă, ci o capacitate psihică, dependentă de inteligență, educație și mediu social. Psihologia arată că doi copii de aceeași vârstă pot avea niveluri complet diferite de maturitate morală.
Așadar, să spui că un copil „devine responsabil” în ziua în care împlinește 13 sau 14 ani este o convenție arbitrară. În realitate, discernământul se stabilește în concret, prin expertiză psihiatrică, și poate exista înainte sau poate lipsi chiar după pragul legal.
2. Când legea pătrunde în zonele de non-drept
Avem deja exemple în care legiuitorul a încercat să reglementeze realități morale, nu juridice:
- art. 485 Cod civil: copilul „datorează respect părinților”;
- art. 309 alin. (1) Cod civil: soții „își datorează respect”;
- Legea nr. 350/2006: definește „tânărul” ca fiind între 14 și 35 de ani, fără legătură cu maturitatea reală.
Sunt norme fără sancțiune și fără acțiune, deci non-drept — formule morale îmbrăcate în haina legii.
A coborî vârsta răspunderii penale înseamnă a repeta aceeași eroare: a confunda norma juridică cu o estimare morală.
3. În dreptul penal, răspunderea nu poate fi statistică
Imputabilitatea este personală; nu poate fi prezumată pe baza unei date din calendar. Minorul răspunde penal doar dacă are discernământ, stabilit prin expertiză psihiatrică – indiferent de vârstă.
Coborând pragul la 13 ani, nu câștigăm nimic în termeni de justiție:
- minorii de 13 ani vor necesita în continuare expertiză;
- minorii de 12 ani pot fi la fel de conștienți, dar exonerați;
- instanțele vor fi puse în fața acelorași dileme etice.
Rezultatul ar fi doar o iluzie de fermitate legislativă, nu o reformă reală.
4. Concluzie
Că e vârsta de 14 ani ca acum sau că va fi vârsta de 13 ani ca în proiect, aceste praguri sunt aleatorii, fără o bază reală. De ce să nu fie 12 ani, ca în Andora, Belgia, Canada, China, Ungaria, Israel? Sau 10 ani ca în Anglia, Țara Galilor și Elveția? Sau 7 ani, ca în Emiratele Arabe Unite, Tailanda, Tanzania, Quatar, Pakistan, Liban, Kuweit, India? Oricum, măsurile care se aplică minorilor nu sunt punitive, ci educative.
Prin urmare, asociația VeDem Just consideră că propunerea de reducere a vârstei răspunderii penale la 13 ani nu este realistă. Răspunderea penală nu poate fi dedusă din vârstă, ci doar din capacitatea psihică de a înțelege și controla consecințele propriilor fapte. Această capacitate – discernământul – se stabilește exclusiv prin mijloace științifice, nu prin ficțiuni legale.
În consecință, Asociația VeDem Just solicită ca, în actualul Cod penal, să se opereze o modificare legislativă prin care:
„Răspund penal minorii cu vârsta de sub 16 ani, pentru care s-a stabilit existența discernamântului pe baza expertizei medico-legale psihiatrice, indiferent de vârsta cronologică a copilului”.
O astfel de soluție ar reflecta principiile statului de drept, ar asigura o protecție reală a copilului și ar menține coerența dintre lege, știință și morală”.
