Pe 20 noiembrie se sărbătorește în fiecare an Ziua Mondială a (Drepturilor) Copiilor – World Chidrens Day – , marcând data adoptării la nivel ONU a Declarației și, apoi, a Convenției privind drepturilor acestora.
Istoricul drepturilor copiilor:
- 1924: Liga Națiunilor adoptă Declaraţia de la Geneva privind drepturile copilului;
- 1946: AG a ONU stabilește UNICEF ca fond internațional de urgență pentru copii;
- 1954: AG a ONU stabilește prin Rezoluția 836(IX) ca, începând cu anul 1956, toate statele să celebreze Ziua Universală a Copilului, pe care să o aleagă ele, cu scopul de a promova fraternitatea și înțelegerea dintre toți copiii, a îmbunătăți bunăstarea copiilor și a sublinia eforturile Națiunilor Unite în favoarea copiilor din întreaga lume.
- 1959: la 20 noiembrie, AG a ONU adoptă Declarația Drepturilor Copilului;
- 1989: la 20 noiembrie, AG a ONU adoptă Convenția Drepturilor Copilului, recunoscându-se rolul copiilor ca actori sociali, economici, politici, civili şi culturali. Această Convenție a fost adoptată de 196 de țări membre ale ONU – cel mai rapid și cel mai ratificat tratat internațional din lume. Monitorizarea revine Comitetului ONU privind drepturile copilului, care oferă Comentarii Generale privind dispozițiile din Convenție și primește plângeri cu privire la încălcarea ei;
- 2000: AG a ONU adoptă două Protocoale la Convenție: Protocol cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate și Protocol cu privire la vânzarea, prostituția și pornografia infantilă;
- 2011: AG a ONU adoptă al treilea Protocol la Convenție, cu privire la procedura de comunicare.
PRINCIPII de bază consacrate de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului: (1) protecţia împotriva oricărei forme de discriminare; (2) interesul superior al copilului este primordial; (3) dreptul la viaţă şi dezvoltare; (4) dreptul de exprimare a opiniei care să fie luată în considerare în orice chestiune sau procedură care afectează copilul.
DREPTURILE COPIILOR sunt: dreptul la viață; la nume și cetățenie; la îngrijire din partea părinților sau, dacă e cazul, a unui tutore; la locuință; de a nu fi dus în altă țară de un părinte fără acordul celuilalt; de a se informa și a se exprima liber; de a gândi liber; de a-și alege religia; de a se asocia în organizații; la viață privată; la protecție statală împotriva violenței, abuzului și neglijenței; la adopție, dacă este cazul; la ajutor statal dacă este refugiat, sau are dizabilități, sau familia sa este vulnerabilă; la sănătate; la educație; la folosirea propriei culturi, limbă și religie, dacă este minoritar; la timp liber și la joacă; la protecție împotriva muncii periculoase, a drogurilor, a exploatării și abuzului sexual, a răpirii și traficului în vederea exploatării; la avocat, proces echitabil și sancționare adecvată vârstei lor în caz de comitere a unor infracțiuni.
România a ratificat Convenția prin Legea nr. 18/1990, primul protocol prin Legea nr. 567/2001, al doilea protocol prin Legea nr. 470/2001. Legea internă privind protecția și promovarea drepturilor copilului este Legea nr. 272/2004, iar monitorizarea revine ANDPDCA. Un organism de apărare a drepturilor copiilor este Avocatul Copilului, care este unul dintre adjuncții Avocatului Poporului.
Versiunea pentru copii a Convenției drepturilor copilului: AICI. Manual UNICEF de implementare a Convenției: AICI. Manual european privind drepturile copilului: AICI. Linii directoare ale CoE privind justiția în interesul copilului: AICI. Declarația de la București privind implicarea copiilor în luarea deciziilor: AICI.
Pagina dedicată: ONU și UNICEF; #WorldChildrensDay.
Andreea Ember, Cristi Danileț
