Ziua Internațională privind Protecția Copilului, cunoscută drept Ziua Copilului, se sărbătorește în România la data de 1 iunie. Din anul 2012, la data de 1 iunie se sărbătorește și Ziua Mondială a Părinților.
Pentru prima dată s-a menționat de Ziua Copilului în cadrul Conferinței Mondiale de la Geneva din 1924 unde s-a adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. Începând cu 1950, în țările comuniste și post-comuniste această zi se sărbătorește la 1 iunie. În cele mai multe țări occidentale se sărbătorește la 20 noiembrie, marcând faptul că la 20 nov 1959 ONU a adoptat Declarația Drepturilor Copilului, iar la 20 nov. 1989 a adoptat Convenția privind Drepturile Copilului ratificată de România prin Legea nr. 18/1990. „Copil” este orice persoană până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Patru sunt principiile de bază consacrate de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului: (1) protecţia împotriva oricărei forme de discriminare; (2) interesul superior al copilului este primordial; (3) dreptul la viaţă şi dezvoltare; (4) dreptul de exprimare a opiniei care să fie luată în considerare în orice chestiune sau procedură care afectează copilul.
În România, Legea nr. 272/2004 este cea care oferă cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului. Prin HG nr. 1002/2019 se stabilește organizarea și funcționarea ANDPDCA , care are drept misiune de a proteja și promova drepturile copiilor. În anul 2016 s-a modificat Codul Muncii și ziua de 1 iunie a fost declarată drept zi liberă pentru ca părinții să petreacă mai mult timp alături de copiii lor.
UNICEF – Fondul Națiunilor Unite pentru Copii – a fost înființat în 1946 și este cea mai mare organizație internațională care apără drepturile copiilor. În România, cea mai mare structură care reunește organizații preocupate de drepturile copiilor este FONPC.
Începând din anul 2012, la data de 1 iunie se sărbătorește Ziua Mondială a Părinților. Ea a fost instituită prin Rezoluția 66/292 a ONU, dorind să atragă atenția asupra importanței familiei în creșterea și educarea copiilor.
Părinții pot fi naturali sau adoptatori. Ei sunt rude de gradul unu cu al lor copil. Sunt cei trecuți în certificatul de naștere al copilului. Părinții datorează întreținere copilului lor, conform art. 499 C.Civ: „(1) Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. (3) Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani”. Nu are importanță dacă sunt sau nu căsătoriți, ori divorțați sau doar despărțiți.
Legea prevede că, indiferent de vârsta sa, copilul datorează respect părinților săi (art.485 C. Civ). Când părintele nu se poate întreține cu veniturile și bunurile sale, copilul este cel obligat să îl întrețină (art. 519 și 524 C. Civ).
Gianina Clop, Andreea Ember
